Adrian Stănică

Cercetătorii de la Centrul Naţional de Cercetare a Gheţii, din Boulder, Statele Unite, au prezentat recent rezultatul studiului exinderii calotei glaciare de la Polul Nord din acest an.

Ei au măsurat extinderea minimă a gheţii arctice, adică poziţia limitei dintre gheaţă şi ocean la sfârşitul verii polare, în luna septembrie. Rezultatele sunt îngrijorătoare.

În acest an specialiştii au măsurat că suprafaţa acoperită de gheaţă din Oceanul Arctic a fost cea mai mică din întreaga istorie a acestor măsurători, adică de mai bine de un secol.

În acest an, extinderea gheţii a fost cu circa 20% mai mică decât media suprafeţei calotei glaciare din perioada 1978 - 2000.

Iar rezultatele din acest an nu sunt întâmplătoare. Ele se încadrează într-o tendinţă de topire accelerată încrepută acum 4 ani.

Astfel, rata de reducere a suprafeţei calotei de gheaţă a ajuns să fie estimată, pentru următorii ani, la circa 8% pe deceniu.

În acest ritm, calota glaciară arctică ar urma să dispară în anul 2060.

Cei mai mulţi cercetători consideră că această topire accentuată a gheţii arctice este rezultatul modificărilor climatice globale datorate emisiilor de gaze cu efect de seră.

Şi asta pentru că, în ciuda ciclurilor meteorologice care se repetă odată la câteva decenii, în zona arctică temperatura medie s-a mărit cu o viteză de două ori mai mare decât media globală.

Care sunt însă efectele topirii gheţii arctice?

În primul rând, creşterea rapidă a nivelului oceanului planetar va duce la acoperirea cu apă a multor insule şi arhipelaguri, iar impactul asupra celorlalte zone costiere ar fi catastrofal.

În al doilea rând, topirea gheţii va duce la modificarea profundă a circulaţiei curenţilor oceanici, care au efect puternic asupra climei pe cea mai mare arte a globului.

Iar rezultatele acestor modificări par rupte din scenariilor filmelor cu catastrofe naturale.

Analiza imaginilor satelitare are, evident, limitările ei. Cu metodele ştiinţifice din prezent nu poate fi calculat volumul gheţii arctice.

Astfel, ar exista posibilitatea - ce-i drept foarte redusă - ca gheaţa să se fi deplasat, acumulându-se astfel în volume mari în anumite zone ale calotei.

Lansarea în viitorul apropiat a unui satelit dedicat studiului gheţii de la Polul Nord va găsi un răspuns acestei probleme.