Şomajul continuă să dea mari bătăi de cap

Statisticile sunt sumbre.

Reconstrucţia fostei Germanii comuniste a costat până acum echivalentul a peste 1500 de miliarde de dolari.

Dar în ciuda injecţiei de capital, rata şomajului în landurile din această regiune este în medie de 18 la sută - iar într-unele dintre ele atinge 25 la sută.

Rata de creştere economică în această parte a Germaniei este totuşi de 5.5 procente, dar cum a pornit de la o bază foarte scăzută, nu e suficientă ca să poate fi create un număr considerabil de locuri de muncă.

	Oraşul Jena e una din poveştile de succes

Drept rezultat, răsăritul Germaniei începe treptat să se golească de oameni.

De la reunificare, 1.4 milioane de persoane s-au mutat în landurile din vest, fiind vorba în principal de oameni tineri, cu studii superioare.

Un exemplu relevant este oraşul Halle, din landul Sachsen-Anhalt.

Odinioară un oraş cu peste 350.000 de locuitori, mulţi dintre ei lucrând în întreprinderi din industria chimică, a pierdut de atunci aproape o cincime din locuitori.

Cât de departe sună acum promisiunile făcute de fostul cancelar Helmut Kohl, în 1990:

"Printr-un efort comun, vom transforma landurile din răsărit în grădini înfloritoare".

Lucru pe care n-a reuşit să-l facă nici Helmut Kohl, dar nici succesorul său Gerhard Schroeder.

	Foştii comunişti s-au consolidat la alegeri

Noua Germanie de răsărit

Un lucru e sigur, pe lângă marile probleme care persistă, pot fi constatate multe realizări remarcabile.

Astăzi e mai greu decât în urmă cu câţiva ani să-ţi dai seama - observaţia e valabilă mai ales pentru un turist - unde se sfârşeşte vestul şi unde începe estul.

S-au dus de mult mirosurile acide care înconjurau industriile din răsăritul Germaniei.

Tot ce fusese în paragină a fost nivelat de mult cu buldozerele.

Autostrăzile îşi merită numele. Marile case ale fostei burghezii ante-belice - dintre care unele mai aveau, în 1989, găuri de gloanţe din cel de-al doilea război mondial, cunosc din nou prestanţa din zilele lor de glorie.

	Firmele de înaltă tehnologie nu atrag o forţă de muncă considerabilă

Locul vechilor industrii e luat treptat de marile nume ale industriei mondiale, BMW, Volkswagen, AMD sau Motorola, atrase cu subvenţii mai mult decât generoase.

În acelaşi timp se pot constata şi eşecuri răsunătoare - sau mai bine spus promisiuni neîmplinite.

Rezultatul de ansamblu e un tablou pestriţ, în care coexistă oraşe precum Jena, unde viaţa se desfăşoară într-un rimt trepidant, şi altele, precum Gera, care, aşa cum arată acum, ar putea servi foarte bine drept fundal pentru un film despre perioada comunistă de la jumătatea
anilor '80.

În oraşe precum Gera sau Altenburg, aproape fiecare familie e atinsă de şomaj.

Marx scos de la naftalină

Toate aceste zone - care nu reuşesc să ia startul în plan economic - devin pepiniere pentru diverse mişcări contestatare, unde e foarte uşor ca alegătorii să alunece către cele două extreme, stângă şi dreaptă.

	Fără industrii, oraşul Gera nu-şi regăseşte ritmul

Povestea lui Hans-Juergen Schneider nu este deloc singulară.

În vârstă de 49 de ani, de profesie inginer, nu mai are de lucru de un an şi jumătate.

A trimis aproape 300 de cereri pentru diverse slujbe, dar a fost refuzat de fiecare dată.

"Economia de piaţă nu ne poate rezolva toate problemele, spune el. Marile firme înşfacă profiturile fără să-şi asume nici un fel de responsabilitate".

Iar ca el gândesc mulţi alţii din fosta RDG. 73 la sută din locuitorii de aici sunt convinşi că criticile aduse de Karl Marx capitalismului sunt în continuare valabile, după cum relevă un sondaj de opinie publicat în revista Der Spiegel.

Partidul Socialismului Democratic - succesorul foştilor comunişti est-germani -
cunoaşte un sprijin solid.

	Klaus Ullrich, de la BioCentiv

Nu există suficient spirit de iniţiativă

"Oamenii n-au nici o speranţă de viitor, starea de spirit e una de deprimare", spune Gerhard Schade, şeful firmei ASI, cu baza în Jena.

De zece ani încoace, a reuşit să-şi pună pe picioare o afacere înfloritoare. A pornit de la câţiva oameni, ca să aibă acum peste 200 de angajaţi. Firma sa instalează şi întreţine instalaţii şi sisteme de aer-condiţionat, montează piese de bucătărie şi băi şi încă multe altele.

Însă mulţi oameni din răsăritul Germaniei se tem să-şi asume riscuri, se plânge el.

"Întreprinzătorii sunt arătaţi cu degetul, drept 'exploatatori veroşi', spune Ute Bergner, o femeie care a înfiinţat o firmă specializată în tehnologia aspiratoarelor.

"Ne-am transformat într-o societate a invidiei", se plânge ea.

Undele de şoc ale colapsului

Şi asta fiindcă reverberaţiile căderii comunismului încă se simt.

Înainte de căderea zidului Berlinului, în 1989, în "triunghiul" firmelor chimice, Leuna-Halle-Bitterfeld - lucrau circa 100.000 de persoane. Acum de-abia dacă mai numeri 10.000.

La Gera se găseau mari întreprinderi textile şi din industria de apărare. Duse sunt toate, un tablou care poate fi constatat mai peste tot în fosta RDG.

	Laborator al firmei Sirs-Lab, de lângă Jena

Totul a pornit de la faptul că industriile din fosta Germanie comunistă erau mult mai puţin competitive decât le plăcea unora să creadă - stare de spirit de care e răspunzătoare şi propaganda comunistă.

Cum est-germanii au primit mana cerească sub forma schimbului marcă-contra marcă, în 1990, multe industrii de stat s-au trezit deodată că nu mai pot concura de nici un fel pe piaţă.

O altă greşeală pare să fi fost aceea că estul a fost sufocat de birocraţia adusă peste noapte din vest.

"Un investitor străin care aterizează peste noapte în Germania e copleşit de numărul uriaş de regulamente", spune Ute Bergner.

Subvenţiile sunt iarăşi o unealtă cu două tăişuri. Landurile din est sunt pline de poveşti despre tot felul de firme care au investit acolo, ca în cele din urmă să-şi ia tălpăşiţa de îndată ce robinetul subvenţiilor a secat.

	Laser produs la Jenoptik

Unele firme n-au reuşit să se menţină în viaţă decât cu ajutorul subvenţiilor, fiind nevoite să închidă porţile de îndată ce acestea au încetat.

Fără ţintă precisă

Însă principala problemă cu care s-a confruntat răsăritul Germaniei este absenţa unei direcţionări clare.

"Cea mai mare greşeală a fost distribuirea investiţiilor pe ansamblul întregii Germanii de est. Guvernul a făcut investiţii în infrastructură acolo unde nu era nevoie de ele", spune Alexander von Witzleben, şeful firmei Jenoptik.

Toate acestea au dus la apariţia unei dezvoltări ciclice, cu mari pierderi de bani, deoarece investiţiile nu au dus la crearea unor noi industrii, care să poată sta pe propriile picioare.

Iar relevante sunt poveştile de succes.

"Uitaţi-vă la procentele şomerilor, spune Dr. Russwurm, de la firma Sirs-Lab.

	Vechile industrii au nevoie de formule noi ca să supravieţuiască

Saxonia şi Thuringia şi-au concentrat investiţiile pe câţiva ciorchini industriali şi pe firme mici şi mijlocii. Astăzi au cea mai scăzută rată a şomajului din landurile estice", spune el.

Reconstrucţia

În vestul Germaniei, ora de muncă costă în medie 28 de euro, în timp ce în est, o companie chleltuie mai puţin, numai 17 euro.

Dacă adăugăm la asta cheltuielile cu traiul zilnic, mai mici, precum şi existenţa unei infrastructuri noi, răsăritul Germaniei continuă să fie atrăgător în ochii unor investitori.

În împrejurimile oraşului Leuna îşi face apariţia o nouă industrie chimică, la Dresda şi Eisenach se consolidează noi întreprinderi de autovehicule, în timp ce Jena a devenit un fel de magnet pentru firmele de mecanică fină, optică şi biotehnologie.

Însă lucrurile nu se mişcă de la o zi la alta.

Firmele care activează în domeniul noilor tehnologii nu au de regulă foarte mulţi angajaţi. Dar oraşe ca Jena trăiesc tocmai din prezenţa şi puterea de cumpărare a unor astfel de angajaţi, spune Klaus Ullrich, de la BioCentiv, un park industrial menit să atragă în oraş fiemele din domeniul biotehnologiei.

"Va fi nevoie de o generaţie ca să poate fi înlocuite industriile care s-au prăbuşit în estul Germaniei", spune Alexander von Witzleben, şeful firmnei Jenoptik.

	Ute Bergner vrea mai mult spirit de iniţiativă

Simpla modificare a politicii industriale nu va fi însă suficientă, trebuie modificată atitudinea oamenilor.

În urmă cu 13 ani, Ute Bergner şi-a înfiinţat propria firmă, la Jena, după ce lucrase timp de un an pentru o companie elveţiană.

"Am decis să produc în Germania fiindcă m-am născut aici şi cred în viitorul patriei mele. Vreau ca şi copiii şi nepoţii mei să poată câştiga o pâine".

Fosta Germanie de răsărit are nevoie de mulţi ca ea.