Valentin Chifor, corespondentul BBC la Belgrad Realizatorul acestui episod

Belgrad, capitala Serbiei

Chiar şi o ţară vecină precum România a introdus recent vize pentru cetăţenii sârbi motivând apropiata integrare în UE.

Sunt însă sârbii mai puţin europeni decât românii, bulgarii, sau ungurii? Care sunt astăzi problemele lor şi cât de izolaţi se simt ei în relaţia cu Europa?

În al cincilea episod al serialului “Dunărea şi noua Europă” Valentin Chifor şi Irena Letmanyi – ghidul şi translatorul său - au încercat să afle care este locul Serbiei astăzi în Europa şi cât de lung este drumul de la Belgrad la Bruxelles.

'Ţel comun'

Irena, participantă la demonstraţiile anti-Miloşevici

Irena a participat la demonstraţiile anti-Miloşevici alături de ceilalţi studenţi care
se adunau zilnic pe platoul din faţa Facultăţii de Filosofie din Belgrad.

Ea spune că sperau să construiască un viitor mai bun pentru ei şi pentru generaţiile viitoare.

“Atunci studenţii erau cu adevărat uniţi de un ţel comun – cel de a schimba societatea şi de a aduce democraţia în Serbia. După căderea regimului Miloşevici oamenii au fost entuziasmaţi şi au sperat că toate problemele se vor rezolva rapid. Dar chiar dacă din 1999 Serbia a făcut progrese importante, oamenii sunt dezamăgiţi acum întrucât aşteptările lor nu s-au îndeplinit întrutotul.”

'Supravieţuirea democraţiei'

Sociologul Mladen Lazic, profesor la Facultatea de Filosofie, studiază evoluţia elitelor sociale din Serbia. El crede că forţele nedemocratice pot frâna semnificativ aspiraţiile Serbiei de integrare europeană şi estimează că vor mai trece cel puţin 10 ani până când Serbia ar putea deveni membră a Uniunii Europene.

10 ani – spune el – în contextul în care nu mai apar crize importante care ar putea fi generate de o problemă cum e de exemplu statutul provinciei Kosovo.

Problema supravieţurii democraţiei continuă să se afle pe agenda zilnică a societăţii sârbe Mladen Lazic

“Aş spune că astăzi cea mai importantă problemă a Serbiei este nerezolvarea statutului Uniunii Serbia şi Muntenegru. Sunt încă nerezolvate probleme teritoriale la graniţe. Pe de-o parte există problema cu Kosovo, pe de altă parte există problema cu Muntenegru. Fără rezolvarea problemelor care ţin de stat nu se poate nici măcar începe rezolvarea altor probleme economice, sau politice cum ar fi cele legate de apropierea de Uniunea Europeană.”

A doua problemă importantă în plan politic – crede profesorul Lazic - este neconsolidarea partidelor politice.

“În societatea sârbă încă există divizare între blocul democratic şi blocul partidelor care - în principiu - sunt nedemocratice şi care au încă o puternică susţinere în rândul populaţiei. Deci problema supravieţurii democraţiei continuă să se afle pe agenda zilnică a societăţii sârbe.”

A treia problemă – mai spune sociologul Lazic - este legată de populaţie. “Partidele nedemocratice se bucură de succes pentru că o mare parte a populaţiei este nesatisfacută de situaţia prezentă. Această parte a populaţiei nu are o conştiinţă politică dezvoltată şi continuă să cread că prin intervenţia unui stat autoritar pot fi rezolvate problemele politice, sociale şi economice.”

Probleme nerezolvate

Parlamentul Serbiei

Spre deosebire de ţările vecine care – în majoritate – sunt sau vor fi curând membre ale UE, Serbia trebuie să rezolve nu doar problemele tranziţiei de la comunism la capitalism, ci şi consecinţele războiului civil care a condus la divizarea fostei Iugoslavii.

Este vorba în primul rând de statutul încă incert al Uniunii cu Muntenegru, care ar dori să se despartă de Serbia. În al doilea rând, statutul provinciei Kosovo este încă neclar – pe hârtie încă este parte a Serbiei, dar în realitate este administrată din 1999 de Naţiunile Unite şi de guvernul local.

Dar cea mai urgentă problemă de rezolvat este cea a clarificării responsabilităţilor pentru atrocităţile comise în timpul războiului civil – cu alte cuvinte, Serbia trebuie să se arate dispusă să coopereze fără rezerve cu Tribunalul Internaţional pentru Crime de Război de la Haga.

Discuţia cu şefii grupurilor parlamentare ai principalelor trei partide din Parlamentul Serbiei, relevă cât de mari sunt divergenţele în rândul clasei politice din Serbia.

Toate vecinele Serbiei, aflate pe traseul Dunării sunt, sau vor fi curând, membre ale UE

Duşan Petrovic, vicepreşedintele Partidului Democrat, al preşedintelui Boris Tadic, îl acuză pe primul ministru, Vojslav Kostunica, de încetinirea reformelor interne şi a procesului de discuţii cu Bruxellul.

“Acum un an, pentru Kostunica cooperarea cu Tribunalul de la Haga a fost ultima preocupare – cum a mărturisit el însuşi. Astăzi aceasta este problema vitală. Vrem să ştim de ce a pierdut Serbia un an? Nu e de ajuns că am pierdut 10 ani în timpul lui Slobodan Miloşevici?”

Partidul de guvernământ susţine – prin vocea lui Milos Aligrudic – şeful grupului parlamentar al Partidului Democratic din Serbia, că pentru guvernul Kostunica integrarea Serbiei în UE este o prioritate.

“Este o prioritate pentru că – având în vedere situaţia economică din Serbia – nu există altă soluţie. Aceasta este o ţară epuizată de evenimentele politice nefericite din ultimii 15 ani, cu o economie muribundă. Noi nu putem garanta nimănui prosperitate fără aderarea la Uniunea Europeană, fără un ajutor puternic din partea Europei. Prioritatea noastra este să facem tot ce ne stă în putere pentru a accelera procesul de integrare în Uniunea Europeană.”

Cooperarea cu Tribunalul de la Haga

Dacă toţi se vor duce la Haga pentru că şi-au apărat bine ţara se pune întrebarea cine va apăra data viitoare Serbia? Partidul Radical Sârb

Problema Serbiei este că începerea negocierilor de aderare este condiţionată de cooperarea cu Tribunalul Internaţional de la Haga, ori mulţi sârbi se împotrivesc extrădării conaţionalilor lor – mai ales când aceştia sunt foştii comandanţi ai armatei şi poliţiei.

Acest punct de vedere este susţinut şi de partidele populiste. Unul dintre ele Partidul Radical Sârb care obţine constant 30% din voturi.

Întrebat cum priveşte solicitarea Tribunalului de la Haga de a fi extrădat fostul comandant al armatei sârbilor bosniaci, Ratko Mladic, şeful grupului parlamentar radical, Tomislav Nikolic, explică:

“Sunt de accord ca politicienii să se ducă acolo de bună-voie, dar despre ofiţeri, acest stat ar trebui să se gândească că ei au apărat bine Kosovo şi Metohia, aşa de bine că NATO nu a putut învinge. Şi dacă toţi se vor duce la Haga pentru că şi-au apărat bine ţara se pune întrebarea cine va apăra data viitoare Serbia?”

Generalul Mladic continuă să fie cautat de Tribunalul Internaţional de la Haga, la fel şi fostul lider civil al sârbilor bosniaci, Radovan Karadzic. Dar alţi patru ofiţeri ai armatei şi poliţiei sârbe s-au predat de bună voie – la insistenţele premierului Kostunica - fapt ce a deblocat discuţiile Serbiei cu Bruxellul, făcând-o să o ia înaintea Croaţiei – care părea favorită în cursa pentru aderare. Dar în februarie, când aceasta ar fi trebuit să înceapă negocierile – a primit un cartonaş roşu din cauză că Zagrebul nu s-a arătat suficient de cooperant cu Haga.