BBC Romanian

Dunărea împarte Budapesta în două: de o parte Pesta, cu elegantul centru administrativ şi comercial – de cealaltă Buda, celebră pentru vechea cetate în care se află fostul palat regal, astăzi sediul mai multor muzee şi al bibliotecii naţionale.

Budapesta este un oraş prosper, cosmopolit şi multicultural – efect al succesului economic al Ungariei din ultimii 15 ani şi al aderării sale la Uniunea Europeană.

Al patrulea episod al serialului BBC “Dunărea şi noua Europă” îşi propune să afle dacă maghiarii sunt pregătiţi să plătească preţul acestui success care se reflectă în numărul tot mai mare de imigranţi economici care încearcă să se stabilească în Ungaria.

Profesorul Endre Sik, directorul Centrului Internaţional de Cercetări în Domeniul Migraţiei şi al Refugiaţilor, studiază piaţa forţei de muncă si spune că în literatura de specialitate ţărle Central Europene sunt adesea numite “zona tampon”.

“Un fel de interfaţă între estul sărac şi vestul bogat, motiv pentru care migraţia spre ţări ca Ungaria este mai redusă decât cea spre vestul Europei.”

Organizaţia Internaţională pentru Migraţie estimează că pe măsură ce va creşte standardul de viaţă în noile ţări membre ale Uniunii Europene, cetăţenii lor vor fi mai puţin tentaţi să emigreze în Occident, în schimb aceste ţări vor deveni ele însele ţinte ale migraţiei economice.

Întrebarea este în ce măsură cetăţenii unor ţări ca Ungaria – neobişnuiţi să fie expuşi unor culturi străine – vor fi dispuşi să-i accepte pe imigranţi.

Profesorul Sik spune că în cazul Ungariei, piaţa muncii este mică şi se bazează pe o limbă dificilă.

“Cu excepţia etnicilor maghiari din ţările vecine, aproape nimeni nu mai vorbeşte maghiara şi acesta e un fel de sistem natural de apărare împotriva migraţiei economice.”

La sediul Direcţiei pentru Imigraţie din Budapesta, în fiecare zi a săptămânii vin câteva sute de oameni care aşteaptă rezoluţii pe cererile depuse pentru obţinerea dreptului de şedere temporară sau pe o perioadă nedeterminată.

Aceşti oameni vor fie să se stabilească în Ungaria, fie să obţină dreptul de a munci o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp în această ţară. Numărul solicitărilor în acest sens a crescut de la 1 mai 2004 când Ungaria a devenit membră a UE.

Domnul Egyed Zoltan, directorul Direcţiei pentru Imigraţie a Ministerului de Interne al Ungariei, spune că doar anul trecut s-au înregistrat 48 de mii de cereri pentru viza de şedere în Ungaria şi că trei sferturi din aceste cereri solicitau obţinerea unui loc de muncă.

“Experienţa dovedeşte că oficiile pentru plasarea forţei de muncă cer mai ales aprobări pentru oameni cu o calificare mai redusă: muncitori calificaţi în construcţii, sau în alte domenii, sau chiar muncitori auxiliari.”

Domnul Egyed Zoltan spune că imigraţia economică are şi un aspect ilegal şi că cei mai mulţi muncitori ilegali din Ungaria provin din România.

Imigraţia are loc în două sensuri. Pe de o parte migraţia clasică dinspre est spre Centrul şi Vestul Europei. În acelaşi timp, există şi o migraţie în sens invers: dinspre vest spre centrul şi estul Europei.

Conform datelor oficiale, în anul care a trecut de la aderarea Ungariei la UE circa 10.000 de persoane din ţările membre ale UE au cerut stabilirea în Ungaria pe o perioada lungă, sau chiar nedeterminată.

Conform domnului Egyed Zoltan, cei mai mulţi solicitanţi provin din Germania şi sunt în general pensionari “care au cerut viză de şedere şi de stabilire în zona balneoclimaterică din Ungaria, în zona staţiunilor pentru tratament”.

Părerea sa este că cetăţenii Ungariei “s-au obişnuit deja cu prezenţa străinilor. De exemplu în regiunea transdanubiană e socotit normal ca un olandez, sau un german, sau un austriac să cumpere un apartament sau o vilă. Împotrivire există faţă de cei care vin în mod ilegal.”

Agenţiile de plasare a forţei de muncă din Ungaria încep deja să recruteze angajaţi din ţările vecine.

La Seghedin, în apropierea graniţei cu România, directorul unei astfel de agenţii, domnul Szucs Laszlo,caută telefoniste bilingve. Comunitatea română din zona Seghedinului – spune el – nu furnizează suficienţi candidaţi şi de aceea a început să caute în România.

“După intrarea Ungariei în UE piaţa forţei de muncă se deschide spre est, spre celelalte ţări vecine. Şi în consecinţă apare o cerinţă tot mai mare ca firmele să angajeze forţă de muncă din România. În primul rând în domeniul prestărilor de servicii şi în domeniul telecomunicaţiilor.”

El spune că opinia publică maghiară priveşte cu neîncredere această tendinţă de a recruta angajaţi din ţările vecine, considerând că e vorba de o competiţie pentru slujbe care se cuvin maghiarilor.

"Este posibil ca sindicatele să se împotrivească, sau chiar să fie repulsii, sau momente de xenofobie, dar lumea trebuie să se obişnuiască cu această tendinţă pentru că dacă ne ducem la Paris, de exemplu, putem observa că toata populaţia lumii este reprezentată acolo. Cred că şi Ungaria va ajunge în această etapă de dezvoltare,” spune domnul Szucs Laszlo.

Sociologul Endre Sik spune că ţările central şi est europene sunt ţări omogene din punct de vedere etnic şi cultural, cu o populaţie majoritar albă. Este – pe de o parte - o consecinţă a comunismului care le-a ţinut izolate.

Pe de altă parte – spune - aceste ţări au făcut parte din imperii care erau destul de tolerante în ce priveşte etnicitatea, fără a promova însă politici – în sensul modern - de sprijinire a multi-culturalismului.

“Rezultatul acestei istorii este un grad înalt de xenofobie, combinat cu şovinism în Ungaria şi în alte ţări est europene. Nu vrem să împărţim produsul naţional brut cu nimeni. Vrem să păstram totul pentru noi – veniturile, profiturile, totul.”

Profesorul Endre Sik nu crede însă că în Europa Centrală şi de Est avem de-a face “cu o formă violentă, militantă de xenofobie. Aceasta se manifestă mai mult sub forma unei lipse de generozitate, a unei incapacităţi de avea o atitudine relaxată şi de a fi toleranţi."

Episodul despre Ungaria al serialului BBC “Dunărea şi noua Europă” a fost realizat cu ajutorul corespondentului BBC la Budapesta, Gyula Keszthelyi.