La studiu au participat 144 de studenţi cărora cercetătorii le-au arătat o serie de imagini pereche ale unor persoane pe care nu le cunoşteau.

Dar una din imagini a fost modificată subtil în aşa fel încât să chipul din ea să semene cu cel al studentului, în timp ce a doua imagine arăta foarte diferit.

Studenţii nu au sesizat similarităţile. Când li s-a cerut să decidă care chip le pare demn de încredere, majoritatea au selectat, din fiecare pereche, chip ce era asemănător cu al lor.

Când li-a cerut în schimb să aleagă chipul cel mai atrăgător din punct de vedere sexual, studenţii s-au oprit în general la persoana cu trăsături foarte diferite.

Un rezultat pe care cercetătorii le-au interpretat ca pe un argument în favoarea ideii că oamenii, poate inconştient, detectează asemnările fizionomice.

Iar acest lucru, la un anumit nivel, înseamnă că e vorba de cineva înrudit, dacă se poate spune astfel, şi deci se creează premisa încrederii.

În schimb, atracţia sexuală este absentă, fiindcă, după cum spune una dintre cercetătoare, oamenii au încredere în rude dar le evită într-un context sexual din cauza riscurilor pe care le prezintă endogamia, căsătoria în interiorul aceluiaşi neam.