BBC Romanian

Jozef Oleksy, liderul formaţiunii de guvernământ din Polonia - Alianţa Stângii Democratice - a condamnat publicarea unei liste de presupuşi colaboratori ai poliţiei secrete din era comunistă.

Oleksy, care a demisionat anul trecut din funcţia de preşedinte al parlamentului polonez după ce un tribunal a decis că el a colaborat cu poliţia secretă, a afirmat acum că lista - care cuprinde 240 de mii de nume - a fost făcută publică din motive politice.

Nu este prima oară că apar probleme în chestiunea dezvăluirii celor care au lucrat pentru poliţia politică a autorităţilor comuniste. Analistul BBC pentru Europa centrală şi de sud-est Gabriel Partoş examinează unele dintre problemele şi pericolele implicate.

Cererile de deschidere a arhivelor fostei poliţii secrete au apărut practic în toate ţările din Europa central-răsăriteană imediat după căderea regimurilor comuniste.

Cererile au fost cele mai insistente în ţările unde aşa numitele "organe ale securităţii statului" pătrunseseră mai adânc în societate sau se comportaseră mai brutal. Stasi, din Germania răsăriteană, Securitatea din Romania, STB din Cehoslovacia şi Sigurimi din Albania sunt probabil cele mai notorii printre aceste organizaţii. Dar toate ţările din regiune au avut propriile servicii după modelul KGB-ului sovietic.

De-a lungul anilor, cererile de acces la arhive au vizat în special două obiective: pe de o parte să se permită oamenilor accesul la propriile dosare ca să vadă ce raportaseră informatorii despre ei. Pe de altă parte, să se descopere cine a lucrat şi colaborat cu poliţia politică.

Cehoslovacia a fost pionierul aşa numitei politici de lustraţie - excluzând de la funcţiile publice pentru o perioadă de timp pe cei care fuseseră în aparatul comunist de conducere sau colaboraseră ca informatori ai poliţiei secrete.

Ungaria a adoptat o linie mai blândă, probabil fiindcă experienţa regimului comunist în faza sa finală fusese acolo mai puţin aspră decât în Cehoslovacia. În Ungaria, figurilor publice cu un trecut de colaborare li s-a oferit posibilitatea să aleagă: fie o demisie pe tăcute fie nominalizarea şi deci posibilul oprobiu public.

Şi Polonia a adoptat în general o politică flexibilă în această chestiune. Colaborarea în sine nu duce la interdicţia deţinerii unei funcţii publice - dar minciuna în această chestiune atrage destituirea.

De aceea publicarea neautorizată pe Internet a unei liste de presupuşi colaboratori a provocat atâta agitaţie în viaţa politică poloneză, cu atât mai mult cu cât toamna viitoare urmează să aibă loc alegeri. Lista a fost copiată din arhivele Institutului Memoriei Naţionale de Bronislaw Wildstein, jurnalist de la Rzeczposplita, care de atunci nu mai e la acest ziar.

Josef Oleksy, preşedintele partidului post-comunist Alianţa Stângii Democratice afirmă că publicarea listei s-a făcut din motive politice şi consideră că şi Institutul este vinovat. Oleksy are o cerere de apel în justiţie, după ce un tribunal de verificare a decis că el a fost colaborator al poliţiei secrete - ceea ce l-a forţat să demisioneze din funcţia de preşedinte al parlamentului.

În 2002, premierul socialist de atunci al Ungariei Peter Medgyessy a fost denunţat de adversarii politici ca agentul D-209 al organelor de securitate din era comunistă.

Medgyessy a reuşit să neutralizeze acuzaţia spunând că lucrase ca oficialitate financiară cu serviciile ungare de contra-spionaj pentru a asigura că primirea Ungariei în Banca Mondială şi FMI nu ar fi sabotată de un amestec sovietic.

În Cehia, fostul ministru de externe Jan Kavan s-a străduit ani de zile, în deceniul 1990, să îşi demonstreze nevinovăţia. Kavan a fost acuzat că o întâlnire cu ofiţeri de securitate cehoslovaci pe când era exilat la Londra, în anii '70, ar fi fost dovadă a colaborării sale cu poliţia secretă.

Lista neautorizată publicată acum în Polonia creează cu atât mai multe probleme cu cât nu specifică cine a fost colaborator, cine a fost doar contactat, dar fără succes, sau cine era pur şi simplu în obiectivul securităţii. Diferă, în acest sens de listele oficiale publicate pe Internet în Republica Cehă şi în Slovacia.

Dar chiar în cazurile unde astfel de precizări sunt clar făcute, rămân destule semne de întrebare. În rândul organelor poliţiei secrete a fost multă corupţie. Ofiţerii erau adesea răsplătiţi în funcţie de numărul şi calitatea celor recrutaţi.

Dosarele poliţiei secrete deschise de-a lungul anilor au produs multe informaţii greşite sau deliberat înşelătoare. Şi chiar acum, la 15 ani după prăbuşirea vechiului regim, dosarele sînt adesea folosite, şi uneori manipulate, pentru scopuri politice.