Documente secrete dezvăluie că a avut loc o corespondenţă foarte aprinsă între premierul Churchill şi ministrul său de externe pe tema Palestinei.

Un document ultra secret al Biroului Colonial din 1943 arată că dl. Churchill agrea ideea mituirii Regelui Abdul Aziz Ibn Saud cu 20 de milioane de lire sterline şi conducerea unei noi confederaţii arabe, dacă monarhul saudit îl ajuta să ofere Palestina evreilor.

Ministrul de externe, Anthony Eden, i-a atras atenţia primului ministru, Winston Churchill, că o atare acţiune ar contraveni politicii oficiale a Marii Britanii.

"Ton glacial"

Ideea a fost sugerată domnului Churchill de către Dr Weizmann care - la vremea respectivă - conducea Agenţia Evreiască, organizaţia care acţionat în numele comunităţii evreieşti din Palestina în perioada în care a fost în vigoare mandatul Ligii Naţiunilor.

Winston Churchill simpatiza cauza evreiască şi fusese de mult unul dintre susţinătorii Declaraţiei Balfour din 1917 care propunea înfiinţarea unei patrii a evreilor.

Dar Anthony Eden a fost înfuriat când a auzit - de la Washington - că Dr. Weizmann s-a referit la proiectul respectiv - într-o conversaţie cu unul dintre consilierii preşedintelui Roosevelt pentru politică externă, Summer Welles - drept "planul premierului".

Domnul Eden a scris pe un ton glacial premierului Churchill: "Nu ştiu cât de mult era autorizat Dr Weizmann să vorbească în numele dumneavoastră, dar sunt un pic îngrijorat în legătură cu pericolul de a se crea anumite confuzii la Washington."

"Politica noastră prezentă faţă de Palestina a fost acceptată de Parlament."

"Vă cunosc sentimentele personale pe această temă, dar nu a existat nici o discuţie care să sugereze că ar trebui să contactăm guvernul SUA privind posibilitatea modificării acesteia."

Furia lui Eden

"Trebuie să vă împărtăşesc şi opinia mea că Ibn Saud nu ar fi dornic să-l primească pe Dr Weizmann pentru a discuta viitorul Palestinei şi nici nu ar fi dispus să recomande lumii arabe vreun plan care să fie cât de cât apropiat de aspiraţiile sioniste curente."

Cartea Albă privind Palestina redactată de Londra în 1939, a mai subliniat dl Eden, se pronunţă fără echivoc împotriva posibilităţii ca Palestina să devină un stat evreu.

În replica sa, trimisă o zi, sau două mai târziu, premierul Churchill a scris: "Dr Weizmann nu are autoritatea să vorbească în numele meu."

"În acelaşi timp, însă, e adevărat că am exprimat aceste puncte de vedere în cadrul unei întâlniri pe care am avut-o mai demult, iar dumneavoastră le-aţi auzit adesea chiar din gura mea."

Domnul Churchill a subliniat în acelaşi timp că şi în cazul în care Regele Arabiei Saudite - care avea atunci 67 de ani - ar fi putut fi convins să accepte mita şi preţul ei, e posibil să nu fi trăit suficient de mult pentru a-şi îndeplini o atare promisiune.

"Marea problemă este vârsta lui Ibn Saud," a scris el.

Churchill a mai adăugat: "Consider toată această discuţie drept prematură şi de natură a provoca numai disensiuni."