Transferul a avut loc mai devreme decât era stabilit

Cine conduce acum Irakul?

Puterea a fost predată guvernului interimar care va coordona de facto afacerile de zi cu zi ale ţării.

Guvernul este condus de primul ministru Iyad Allawi care este şiit, comunitatea majoritară în Irak. Preşedintele ţării este Ghazi Yawer, de religie sunită. El are doi adjuncţi: unul şiit şi unul kurd.

După transferul de putere de luni, 28 iunie, guvernul irakian este pe deplin suveran, dar forţele americane şi ale membrilor coaliţiei rămân în Irak, pentru a asigura securitatea, pe fondul unor atacuri tot mai dese şi mai puternice ale insurgenţilor împotriva Statelor Unite şi a administraţiei irakiene sprijinite de acestea.

În realitate, suveranitatea va fi limitată deoarece guvernul irakian este interimar şi nu are prerogative să scrie, sau să modifice legile ţării decât cu caracter provizoriu.

Guvernul irakian are aceleaşi limitări ca şi predecesorul său, Consiliul de Guvernare a Irakului: nu este ales şi mulţi irakieni îl privesc cu suspiciune întrucât a fost numit sub egida SUA.

De ce a fost devansată data preluării suveranităţii

Data iniţială era 30 iunie, data la care urma să intre în vigoare Legea Administraţiei de Tranziţie care stabileşte prerogativele guvernului interimar.

Întrucât schimbările sunt pur administrative - poate chiar simbolice – predarea suveranităţii a putut fi devansată cu două zile, pe 28 iunie.

Astfel anunţul a fost făcut în ziua în care începea la Istanbul reuniunea NATO la care se discută şi viitorul relaţiilor dintre Alianţă şi Irak.

Devansarea datei are şi rolul de a dejuca eventualele planuri ale insurgenţilor de a organiza atacuri în ziua de 30 iunie, data iniţială a predării independenţei.

Majoritatea observatorilor au fost luaţi prin surprindere de evenimentele de luni. Unii consideră că este o mişcare inteligentă, care subliniază unitatea coaliţiei şi dorinţa acesteia de a vedea Irakul suveran.

Pentru alţii, însă, este un semnal că iniţiativa aparţine insurgenţilor care au puterea să determine mersul evenimentelor.

Ce va face coaliţia condusă de SUA?

Odată cu predarea suveranităţii, forţele militare conduse de SUA care au ocupat Irakul după răsturnarea regimului Saddam Hussein capătă statutul de forţă multinaţională sub comandă SUA.

Autoritatea Provizorie a Coaliţiei încetează să mai fie o putere de ocupaţie în Irak, iar postul de administrator al Irakului, deţinut de Paul Bremer, încetează să mai existe.

Mulţi sceptici indică faptul că SUA - care mai au 138.000 de militari în Irak – continuă să rămână în fapt o putere de ocupaţie, dar sub alt nume.

Totuşi, guvernul interimar al Irakului va juca un rol important în luarea deciziilor în privinţa politicii de securitate prin intermediul unui consiliu naţional de securitate, prezidat de un reprezentant al guvernului interimar, dar din care vor face parte şi generali americani şi britanici.

Mandatul forţei multinaţionale şi relaţiile operaţionale dintre aceasta şi forţele suverane ale Irakului a fost unul dintre subiectele cele mai spinoase în discuţiile de dinaintea predării suveranităţii.

Ambele părţi au promis să coopereze şi să-şi coordoneze operaţiunile. Printr-un schimb de scrisori s-a stabilit dreptul de veto al Irakului, dar el nu a fost declarat oficial ca atare. În practică, acest lucru înseamnă că forţele americane nu vor mai putea lansa operaţiuni controversate, precum cea din luna aprilie din oraşul Fallujah.

Cum vor fi afectaţi irakienii de rând?

Guvernul interimar a descris preluarea suveranităţii drept un prilej cu care irakienii să se bucure că au scăpat de umilinţa ocupaţiei străine şi că ţara reintră în normalitate.

Mulţi irakieni sunt însă mult mai precauţi în ceea ce priveşte viitorul apropiat. Ei au avut parte de multe dezamăgiri de la căderea regimului Saddam Hussein.

În particular, ei continuă să considere că noul guvern interimar este un regim marionetă care nu este deloc pe cale să conducă Irakul cu adevărat.

Sunt puţine şanse ca cei mai radicali dintre liderii insurgenţilor să-şi schimbe poziţia şi să pună capăt violenţelor care au zdruncinat din temelie societatea irakiană.

Trupele străine vor continua să fie cele care asigură securitatea. Până acum forţele de securitate şi de poliţie irakiene nu au reuşit să facă mare lucru pentru a-i înfrânge pe insurgenţi.

Predarea suveranităţii ar putea duce însă la o schimbare a relaţiilor dintre forţele SUA şi civilii irakieni, relaţii care până acum au fost caracterizate de ostilitate şi neîncredere.

Ce urmează?

Guvernul irakian este răspunzător de guvernarea Irakului până la alegerile din decembrie 2004, sau ianuarie 2005.

După alegeri, administraţia interimară va deveni o autoritate „de tranziţie”, cu un parlament naţional care va numi guvernul şi care va avea puterea de a propune o nouă constituţie a ţării ce va fi adoptată prin referendum naţional spre sfârşitul anului 2005.

Dacă consituţia va fi aprobată, se va deschide calea organizării de alegeri generale până la sfârşitul lui 2005 şi, dacă toate merg bine, la instalarea unui guvern ales direct la începutul lui 2006.

Sunt însă multe obstacole ce ar putea perturba acest program, în particular, situaţia de securitate.

Pentru ca planul să funcţioneze este necesar ca violenţele să fie oprite şi diferitele grupuri etnice şi religioase din Irak să convină asupra unei formule de guvernare acceptabilă pentru toţi, după anii regimului Saddam Hussein în care ţara a fost condusă de o elită sunită.