Perioada de 'glorie' a Inchiziţiei a fost secolul 16

Concluzia studiului este surprinzătoare: judecătorii Inchiziţiei nu au fost atât de brutali cum se credea, în judecarea ereticilor.

Studiul are 800 de pagini şi în el se arată că Inchiziţia, care a impus domnia fricii în întreaga Europă medievală, nu apela la execuţii şi torturi într-o aşa mare măsură cum spun cărţile de istorie.

De pildă, profesorul Agostino Borromeo susţine că în Spania doar 1,8% din cei anchetaţi de temuta Inchiziţie spaniolă au fost şi executaţi.

Totuşi, odată cu publicarea studiului, Papa Ioan Paul al doilea şi-a cerut din nou scuze pentru excesul de zel al anchetatorilor din acea perioadă.

Suveranul Pontif a deplâns greşelile comise de Inchiziţie care, în căutarea adevărului, recurgea la metode deloc creştine.

Raportul e bazat pe un studiu de şase ani

Aceste declaraţii ale Papei nu au mers însă într-atât de departe încât să încalce una din regulile Vaticanului- aceea de a nu îţi condamna predecesorii.

Inchiziţia a fost creată în 1233 de Papa Gregory al nouălea, în încercarea de a pune capăt ereziilor, asuprindu-i pe cei care negau credinţa catolică.

Numele său nu a fost pomenit în declaraţia Papei Ioan Paul al doilea.

Vânătoarea de eretici

După ce biserica romano-catolică şi-a consolidat puterea de-a lungul Europei, în secolele XII şi XIII, a format Inchiziţia, al cărei scop era să se asigure că nici un eretic nu va submina autoritatea bisericii.

Inchiziţia era o reţea de tribunale ecleziastice, din care făceau parte anchetatori şi judecători.

Galileo a fost cea mai cunoscută victimă a Inchiziţiei

Pedepsele pe care le aplica celor care “făceau rău” erau variate- de la a-i obliga pe cei găsiţi vinovaţi să meargă la biserică sau să facă pelerinaje, până la închisoare pe viaţă sau execuţie prin arderea pe rug.

Trăsătura principală a Inchiziţiei era că nu aştepta să primească plângeri sau să vină cineva cu acuzaţii.

Membrii Inchiziţiei mergeau ei însişi în căutarea “ereticilor”, categorie în care includeau vrăjitoarele, blasfemiatorii sau membrii altor secte religioase.

Cei puşi sub acuzare nu aveau dreptul să îi confrunte direct pe cei care îi acuzau sau să le pună întrebări pe timpul judecatei.

Împotriva celor puşi sub acuzare puteau depune mărturie chiar criminalii sau cei excomunicaţi.

Perioada de “glorie” a Inchiziţiei a fost secolul XVI, când a pornit prigoana împotriva reformiştilor.

Cel mai faimos proces a fost al lui Galileo, în 1633, condamnat fiindcă a susţinut că Pământul se învârte în jurul soarelui.

Arderea pe rug

Inchiziţia spaniolă, care a devenit independentă de Vatican în secolul XV, a pus la cale unele din cele mai mari abuzuri, sub argumentul “actelor de credinţă”- arderea pe rug devenise lege.

Membrii Inchiziţiei spaniole, foarte zeloşi, torturau oameni, organizau judecăţi sumare, forţau la convertire şi dădeau, fără milă, sentinţe cu moartea.

"Fără îndoială, la început, procedurile de judecată erau aplicate cu o rigoare excesivă, ceea ce, în multe cazuri, genera adevărate abuzuri”- se spune, simplu, în studiul Vaticanului cu privire la acea perioadă întunecată a istoriei.

Raportul Vaticanului, bazat pe un studiu de şase ani, insistă că Inchiziţia nu a fost atât de brutală pe cât se crede.

Profesorul Agostino Borromeo afirmă că, din 125.000 de oameni judecaţi în Spania, mai puţin de 2% au fost executaţi.

El susţine că, adesea, erau arse pe rug manechine care îi reprezentau pe cei judecaţi în absenţă.

Profesorul Borromeo mai spune că ereticii şi pe vrăjitoarele care se căiau erau, într-un fel, miluiţi, fiind strangulaţi înainte de a fi arşi pe rug.

Prea puţină importanţă

Dar, pentru cei care aveau legături cu victimele Inchiziţiei, afirmaţia Vaticanului că nu a fost o perioadă chiar aşa brutală nu schimbă cu nimic lucrurile.

Între cei căutaţi de Inchiziţie se numărau membrii unei secte protestante, scoasă în afara legii în secolul XII.

Un pastor al sectei, care locuieşte la Roma, afirmă că nu are importanţă câte cazuri a avut Inchiziţia, dacă multe sau puţine.

Important e, adaugă pastorul, să nu spui “Eu am dreptate, tu nu, aşa că o să te ard pe rug."

Studiul Vaticanului mai arată că în Inchiziţia germană a prigonit mai mulţi vrăjitori şi mai multe vrăjitoare decât oriunde în altă parte în lume- în jur de 25.000 de execuţii.

În Lichtenstein, au fost numai 300 dar, având în vedere cât de mic e acest stat, numărul reprezintă 10% din întreaga populaţie.

Cardinalul Roger Etchegaray, prezent la lansarea acestui studiu, a declarat că istoria nu va înceta niciodată să ne dea lecţii.

"Este important să ne cunoaştem trecutul, mai ales având în vedere că tortura continuă şi în acest secol 21."

Cardinalul a făcut referire, în context, la abuzurile armatei americane împotriva deţinuţilor din Irak.