În fiecare an există suspiciuni de fraudă legate de examenul de bacalaureat.

Spre deosebire de anii anteriori, profesorii care vor supraveghea elevii şi le vor corecta lucrările vor semna în premieră o declaraţie pe propria răspundere potrivit căreia sunt la curent cu noile reglementări în domeniu – deci vor fi responsabili pentru eventualele nereguli care ar putea apărea.

Ce măsuri credeţi că ar trebui luate pentru ca Bacalaureatul să se desfăşoare în mod corect?

De ce credeţi că asistăm, an de an, la tentative de fraudă?

Ce este de făcut în acest sens?

În primul rând ar trebui scurtat timpul de desfăşurare, ar trebui să fie mai puţine obiecte, iar examenul ar trebuie să fie diferenţiat pe specializări. Să conteze la examen şi lucrarea practică realizată de elev, aşa cum este şi în Franţa. Riscăm să diminuăm foarte mult rolul acestui examen, care mai demult dovedea că elevul păşeşte spre maturitate.
Luiza Butnariu, Suceava

Tentatia fraudei (hotiei) este atat de adanc inradacinata in cultura romaneasca, incat poate acapara o intreaga biblioteca. In educatie, porneste de la simpla simpatie a doamnei educatoare pentru prescolarul care i-a adus de 1 Martie brosa cea mai scumpa, asa incat el va lua doar buline rosii tot restul anului. In timp, psihoza generala evolueza catre sistemul "Ori eu ori ei !". Adica dupa indelungi sicane, reale sau imaginare, elevul trage concluzia ca e Ok sa triseze un sistem care este oricum imperfect. Solutia: sa incorporam in cultura individuala convingerea ca nivelul succesului este echivalent cu nivelul pregatirii. Si ca aventurismul este, pe termen lung, nefezabil. Sa intelegem de ce studentul american a dat in judecata universitatea sa pentru ca i-a SUPRA-apreciat o lucrare: luand o nota nerealist de mare, el va aprecia incorect competitivitatea sa, pentru a supravietui in sistemul concurential de afaceri. Are sens aceasta logica? Conform romanilor, nu.
Cristian, Irlanda