Foto: Nicolae Pojoga

Conflictul este însă în continuare unul îngheţat, regimul de la Tiraspol mergând în continuare pe calea independenţei şi aderării la Federaţia Rusă.

Putea avea altă soartă războiul civil de acum 15 ani?

Ce rezolvare vedeţi pentru conflictul din Transnistria?

Soarta Transnistriei depinde numai şi numai de Moscova. Nicio altă ţară sau organizaţie internaţională (UE, ONU, etc) nu poate face nimic. Interesele Moscovei în zonă sunt foarte importante, căci zona este tratată ca "un spaţiu vital".
Romeo Iulian Ciocănea, Botoşani

Atât timp cât această palmă de pământ care a mai rămas din Basarabia va încerca prin guvernanţii de la Chişinău să se afirme ca "popor moldovenesc" pe acest petec de pământ, ruşii vor dansa cum vor vrea. Este imposibil de a te menţine neutru, atunci când hoţul dă buzna în casa ta înarmat! Chiar şi istoric, cunoaştem cum au procedat cei ce ai adus "licoarea de la răsărit". Au fost şi plusuri, dat tot mai mult minusuri. Suportul României în situaţia creată este de o importanţă majoră.
Alexandru Sadoveanu, Marea Britanie

Rusia, cheia problemei, se străduieşte să transforme Transnistria intr-un teritoriu al Federaţiei Ruse, pion militar în coasta NATO dar şi a Ucrainei. Ea nu acceptă să piardă acest teritoriu în favoarea unei Moldove care s-ar putea orienta spre vest. Singurul mod de rezolvare posibil este transmiterea Transnistriei către Ucraina (de unde a şi fost luată), dar nu pe gratis, că şi Ucraina a primit alte teritorii de la Stalin în compensaţie.
Constantin Amza, Iaşi

În condiţiile pericolului unui nou război rece între Est şi Vest, regiunea nistreană va primi un sprijin mai mult decât viguros din partea Rusiei. Având în vedere că aici au staţionat unităţi ale fostei amate a 14-a, această regiune rămâne cel mai important avanpost strategic al Moscovei în sud-estul Europei. Este de aşteptat ca factorul de putere de la răsărit să-şi întărească cosiderabil influenţa aici, dar şi mai departe, spre vest.
Corneliu Riegler, Bucureşti

S-a mai dovedit o dată că ruşii sunt maeştri în a dezbina şi stapânii. Trebuie să se înţeleagă că, conducerea sovietică cu mult timp înainte a prevăzut un astfel de scenariu. Acest lucru îl putem constata din modul prin care s-a infăptuit împărţirea administrativ-teritorială, şi anume sudul şi nordul Basarabiei alipit RSS Ucraineană, iar Transnistria, care trebuie să recunoaştem, nu a aparţinut efectiv vreunui stat românesc şi având o populaţie puternic rusificată, alipită RSS Moldovenească. Din partea Chişinăului este de condamnat că s-a pierdut Tighina, precum şi lipsa de fermitate actuală în micile conflicte cu miliţienii transnistreni pe malul drept al Nistrului pentru protejarea cetăţenilor săi de abuzurile acestora. Din pricina conducerii nomenclaturiste de la Bucureşti din acea dată, trebuie să recunoaştem, şi România are partea ei de vină pentru faptul că putea face mai mult pe plan internaţional pentru sensibilizarea cancelariilor occidentale în sprijinul ! Basarabiei. De asemenea, în acea perioadă, s-a pierdut de către întregul neam românesc poate ultima şansă de reîntregire. Eu vreau să cred că nu, dar...
Daniel Crîmpiţă, Câmpulung Muscel

Dau dreptate celor doi români din Chişinău. Cred că exprimă cel mai bine realitatea de acum. Dar, într-adevăr, Ion Iliescu şi conducerea de atunci a României au o mare vină în felul în care s-au eschivat de la un imperativ istoric fără drept de anulare. Dacă Germania postbelică s-a putut uni, atunci de ce România nu? Nu este aceeaşi situaţie sau oricum foarte asemănătoare? Oare Occidentul însuşi are alte măsuri de evaluare pentru tratatul Ribentrop-Molotov decât cele pe care el şi toată diplomaţia lui o neagă? Există ceva ocult în toată această poveste. Cel puţin aşa se vede de aici din vestul ţării româneşti.
Cătălin, Arad

Nu putea avea altă soartă acest război, deoarece acest conflict a fost chibzuit cu părere de rău cu mai multă iscusinţă de către KGB-ul fostei URRSS de cât autorităţile de la Chişinău de atunci. În plus, România care trebuia să se implice direct în acest conflict şi să arate lumii întregi încă o dată că Modova este o parte a sa, a dat bir cu fugiţii. Astfel noi, basarabenii, am mai fost lăsaţi în voia soartei încă o dată de către autorităţile romane. Consider că în aceasta este responsabil direct Ion Iliescu. Datorită lui personal România este separată la ziua de astăzi în două state.
Mihai Covali, Chişinău

Cea mai bună soluţionare a conflictului transnistrean este integrarea Republicii Moldova în UE, creşterea economică stabilă şi eficientă. Atunci transnistrenii nu vor avea de ales şi vor dori reunificarea. Astfel de reacţie a fost în Cipru 2003, când a fost confirmată aderarea acestei ţări la UE în 2004. Cred că Republica Moldova ar trebui să urmeze modelul cipriot.
Valeriu, Bucureşti

Să acceptăm că la momentul respectiv, ar fi fost singura modalitate de rezolvare. Apoi s-a aplicat: dezbină şi stăpâneşte, care a îmbrăcat diverse forme. Treptat, treptat s-a pierdut destul teren. Eventuale negocieri la masa tratativelor s-ar mai putea purta. Dar cine ar mai avea interesul?
Paloma, Piteşti

Ceea ce s-a întîmplat cu 15 ani în urmă nu mai poate fi schimbat. Dar cred că ar trebui să procedăm cum a procedat Cipru. De multe ori aud că cea mai mare piedică pentru a intra în UE o constituie Transnistria. Dacă am intra în UE fără Transnistria dar şi fără a o recunoaşte cred că acest conflict s-ar rezolva cu timpul. Adică Basarabia ar deveni cu timpul atractivă pentru locuitorii Transnistriei, şi am spune doriţi în UE? Atunci, uniţi-vă!
Valeriu, Chişinău

Indiferent ce se putea acum 15 ani, timpul nu poate fi dat înapoi, nici laptele vărsat... Ce rămâne de făcut ? Poate un referendum adevărat, administrat/condus de o organizaţie internaţională (gen OSCE, ONU) creditată deopotrivă de Rusia şi de UE (preferabil fără implicare NATO/SUA, să nu pună mai mult gaz pe foc). După aceea, pe baza dorinţei populare (reale, nu indusă prin forţă/ameninţări) să se decidă cine pleacă la ruşi şi cine se întoarce la Moldova. Că separarea va surveni cumva, dar nu impusă cu forţa şi după graniţe trasate arbitrar şi brutal, separând familii. Ideal ar fi un schimb de teritorii.
Traian Gheorghe Onciu, Constanţa

Sunt sigur că nu putea avea o altă soartă, deoarece ruşii au pregăatit acel scenariu încă pe timpul regimului sovietic. Ruşii sunt prea mândri pentru a se lăsa de planurile lor, rele sau bune - le este la fel. Am avut marele nenoroc în viaţă să cresc printre transnistreni şi desigur că printre ei mai erau şi oameni cum se cade, dar oricum încă pe atunci majoritatea lor erau sovietizaţi. Cred că nu mai ramâne nimic din noi moldovenii dacă nu ne despărţim de ei, transnistrenii. Rezolvarea cea mai buna pentru conflictul cu Transnistria este divorţul şi apoi doar timpul le va aşeza pe toate la locul lor. Jocul de-a integrarea este doar o pierdere de timp şi creieri umani, ce le convine doar ruşilor şi marionetelor de pe malul stâng al Nistrului
Ilarion Panfile, Chişinău

Putea avea o alta soartă, daca nu l-ar fi eliberat pe Igor Smirnov conducătorii noştri, când a fost capturat la Kiev. Dacă autorităţile ar fi fost ferme în acţiunile sale, stârpeau orice revoltă încă în 1989-1990. Nu am fost prudenţi în avântul nostru naţoonalist. Dar asta e. Nu mai schimbăm nimic. Pentru a rezolva conflictul: nu trebuie făcută nicio concesie (cum aveau obiceiul scumpii noştri preşedinţi Snegur, Lucinschi şi Voronin) separatiştilor; cu Rusia trebuia discutat de pe poziţii ferme şi nu vorbind de "frăţia" popoarelor noastre. E nevoie de încetarea corupţiei de proporţii şi a colaborării cât mai strânse cu structurile occidentale, astfel încât ei să aibă încredere în noi. Un rol aparte în această situaţie ar trebui să revină României, dar e nevoie de o discuţie mai amplă pentru a discuta acest subiect.
Petru, Chişinău