 | | | | | | | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
România, membră a UE în 2007, sfârşit sau început de drum? | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Comisia Europeană a recomandat aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Decizia finală va fi luată de Consiliul de Miniştri al Uniunii Europene, iar Tratatul de Aderare a României şi Bulgariei mai trebuie ratificat de 4 dintre cele 25 de parlamente naţionale. Ce sentimente încercaţi în aceste momente? Este acesta un sfârşit sau un început de drum pentru România? Integrarea în UE ne plasază în lumea civilizată, însă guvernanţii nu spun nimic despre costurile care vor fi suportate de către oameni de rând. Primirea României în Uniunea Europeană este cel mai important şi mai îmbucurător eveniment de care au avut parte românii şi România dela întregirea ţării din 1918. După o scurtă dar remarcabilă perioadă de prosperitate, căreia i-au pus capăt înţelegerile şi neînţelegerile dintre Hitler şi Stalin, a urmat neagra perioadă a comunismului, depăşind în devastare năvălirile barbarilor şi în corupţie domniile fanariote. Şi datorită ei am ajuns din ţara micului Paris şi a lui Titulescu de undeva din jumătatea de sus a Europei în partea inferioară a celei de a doua jumătăţi. De abia acum, în ultima vreme sa produs revirimentul pe care pe bună dreptate îl califica Oana Lungescu drept o minune. Şi trebuie să recunoaştem, că această minune s-a produs la exigenţele Uniunii Europene, care le-a lăsat amatorilor de a întoarce roata istoriei indărăt din ce în ce mai puţin spaţiu de manevră. Cât priveşte finalizările de reforme care mai sunt necesare, este neîndoios faptul că ele se vor desfaşora mai bine şi mai sigur în cadrul UE decât în afara ei. Desigur, un sentiment de uşurare şi de speranţă că va veni 1 ianuarie 2007 şi UE ne va deschide poarta. Abia atunci vom putea spune adio P(ile)C(cunoştinţe)R(elaţii), adio "merge şi aşa", adio democraţie originală, adio, adio, adio.... După ce titanic(a) ideologie comunistă a căzut, aşteptam bărcile de salvare, care, sperăm noi, să nu fie virtuale.
Este sfârşitul marii majorităţi a românilor, deoarece nimeni nu se va interesa de faptul că salariile vor fi sub nivelul sărăciei lucii. Nici acum nu se interesează nimeni de faptul că aproape toţi românii traiesc la limita de jos a sărăciei indiferent de studiile pe care le au. Aşa că preţuri ca în Uniune, salarii şi condiţii de muncă exact ca în anii '30. Este un început de drum. În sfârşit înaintaşii noştri ce şi-au dat viaţa în gulagurile comuniste pot fi liniştiţi, azi au fost răzbunaţi. Ţara a scăpat de pesta roşie. De acum înainte numai de noi depinde. Trebuie să fim conştienţi că fără ajutorul SUA şi Mariii Britanii lucrurile ar fi fost mai dificile. Renaşterea naţională a început. S-a văzut că foarte puţini români ştiu ce înseamnă intrarea noastră în "Marea familie europeană" dar, Europa stie în ce se bagă? Eu cred că nu! Uniunea Europeană nu se interesează de procesul comunismului şi nici de legea lustraţiei? Pe nimeni nu deranjează în Uniunea Europeană hoardele de nomenclaturişti PCR şi de securişti - mascaţi azi în tot soiul de partide "democrate" sau ca oameni de afaceri "onorabili"? Conştiinţa Europei nu se simte murdărită de cârdăşia cu aceste specimene? Este fără discuţie spre binele României aderarea la UE, dar dacă s-a considerat că noi şi bulgarii suntem pregătiţi pentru asta, înseamnă că UE nu are pre mari pretenţii. Una este să fii invitat cu "Poftiţi, aici e locul celor mai buni şi voi sunt printre ei", şi alta e să fii invitat cu "Hai, veniţi şi voi... ca să fim toţi". Dar, suntem pe drumul cel bun! Vrem nu vrem, Europa ne aduce laolaltă cu cei buni. Sunt convins că Consiliul de Miniştri al UE va avea o sarcină extrem de grea cu coordonarea populaţiei din acest spaţiu geografic, dar poate că are în mânecă un AS pe care eu nu îl văd. Aplicarea legislaţiei şi impunerea respectării ei şi în statele est europene va fi o problemă foarte grea, care va genera nemulţumirea guvernelor naţionale şi a populaţiei celorlalte state. Consiliul European nu este pregătit să facă faţă metodelor de evaziune şi ocolire a legilor, practicată de peste 50 de ani, de persoanele din pătura bogată est europeană. UE e o asociaţie de ţări care se dezvoltă cu "viteze diferite". Cu alte cuvinte prosperitatea nu este garantată de intrarea în UE. Începutul drumului către scumpiri? Sfârşitul corupţiei? Nu mai este nici o ţară coruptă în UE? Bruxellesul e capitala lobbyingului, deci a corupţiei autorizate. Oare va fi sfârşitul creşterii preţurilor la produsele de consum şi la imobiliare? Dacă România n-ar fi fost acceptată cetăţenii României s-ar fi simţit inferiori celor din restul ţărilor foste socialiste care au aderat deja. Asta nu înseamnă ca cetăţenii UE privesc sau vor privi românii cu alti ochi. Deci dragostea vine doar dintr-o parte, cam dureros, nu? România a făcut totdeauna parte din Europa, poziţia ei geo-politică fiind luată în considerare. "Primirea" României in UE mi se pare un act firesc. Marea problemă a aderării la UE este diferenţa dintre nivelul de trai european şi cel românesc; în timp ce preţurile se vor alinia repede la nivelul european, pensiile, asigurările sociale, salariile vor fi aliniate şi ele concomitent? În această problemă sunt PESIMIST. Deci problema politică este rezolvată, dar problemele sociale se vor adânci, apropiind situaţia României de cea a Americii (discrepanţele sociale adâncindu-se). Din punct de vedere geografic, România are peste 2500 km graniţe cu state ce nu fac parte din UE, deci încă o problemă nerezolvată astăzi, problemă ce va da de furcă întregii UE, ţinând cont de deciziile noi privind imigrarea ilegală pe teritoriul UE. Cine vorbeşte despre aderarea României la Uniunea Europeană ar trebui să nu uite că este vorba despre o aderare a teritoriului,nu a populaţiei. Poporul român aderă cel mult la Commonwealth-ul Uniunii Europene. Curiozitate! Va reuşi să facă ceva cu noi UE, sau noi o vom "adapta" stilului nostru (las'că merge şi aşa). Dacă vrea să facă ceva cu noi, va avea mult de lucru şi nu-i va fi uşor! Nici nouă nu ne va fi uşor, dar copiii noştri poate vor fi mai încrezători, mai apreciaţi şi mai demni decât actuală naţie română. Poate impostura, care a invadat totul va fi, în sfârşit, învinsă. Este sfârşitul unui drum şi începutul altuia, mai greu, dar mai responsabil. Nici un sentiment, de vreme ce România este "primită" în Uniunea Europeană datorita poziţiei geografice şi a pieţei de desfacere pentru produsele occidentale. Din păcate pentru români, au parte de o clasă politică care sub deviza aderării la UE au uitat să le explice că lucrurile vor sta altfel, că o parte dintre societăţile româneşti vor dispărea cu implicaţiile pe care acest lucru îl generează. Din păcate intrăm în UE de pe o poziţie inferioară cu majoritatea punctelor cheie ale economiei româneşti aflate sub control străin: Petrom, Romtelecom, Distrigaz etc. Unii se bucură, alţii nu...E un început de drum ...greu şi foarte lung pe care mulţi dintre noi nu o să ajunga la capăt ...doar copiii care abia s-au născut. Atâta o daţi cu corupţia, aţi uitat că noi, oamenii de rând am înfiinţat-o? Mda, va fi mai bine pentru România că a apucat, într-un târziu, să intre în UE...dar după 20-25 de ani ...HOŢIA şi CORUPŢIA nu vor muri niciodată. Aşa că române fii cu ochii-n 4!
Nu împărtăşesc euro-entuziasmul ante-scriitorilor mei. Iar euro-realismul e numai o figură de stil, un eufemism pentru: „să nu vă plângeţi, voi aţi vrut-o”. Şi nu sunt aşa de sigur că „România a făcut întotdeauna parte din Europa” (cu excepţia culturii, bineînţeles) aşa cum susţin unii. Istoric vorbind noi am fost o naţiune de supravieţuitori, nu de cuceritori sau oportunişti precum Europa la care se face referire aici. Pentru acea Europă noi nu am fost niciodată mai mult decât un teritoriu-tampon între ea şi Orientul misterios şi mai întotdeauna ameninţător. Ani de zile lozinca a fost „Nu ne vindem ţara”. Am ajuns acum să o dăm noi înşine şi să ne vindem spiritul. Mă întreb cum o să sune prima „doină europeană”? Şi ce gust va avea „brânza de oaie europeană”? E neîndoios un sfârşit de drum şi într-un fel, un sfârşit al istoriei. Este evident un nou început atât tehnic cât şi în special psihologic. Pe termen scurt dificultăţile vor continua pentru majoritatea populaţiei în dificultate-pensionari şi porulaţia rurală. Guvernul va trebui să fie foarte atent cu aceate categorii sociale şi să nu conteze că "mămăliga nu explodează uşor". Sa sperăm că Europa unită nu se va americaniza în stil neoconservator, violând Constituţia sau trimiţându-şi tinerii la moarte în apărarea corupţiei petroliere şi a contractelor Pentagonale. Şi mai sper ca prestigiul şi demnitatea românului să nu fie cumpărate cu dolarii bazelor militare străine din ţară.
Regret enorm intrarea României în U.E. Dacă aceasta înseamnă să comande altul în casă la mine sau capitaliştii lumii europene să cânte, iar eu să dansez. De ce regretă Ungaria şi alte ţări? Au simţit deja gustul amar al integrării. Române, nu mai eşti demn de tine însuţi, ţi-ai pierdut personalitatea şi spiritul patriotic, te-ai vândut pe tine însuţi şi ţi-ai vândut şi ţara. Chiar crezi că pe marii copoi ai lumii îi interesează binele tău? Ce naiv eşti. Puteţi să îmi spuneţi, aderarea României la UE de la ce oră se va realiza? Data este clară, 1 ianuarie 2007. Însă nu îmi este clara şi ora. La ora 0:00, GMT+2 (ora României) sau la ora 1:00 GMT + 1 (ora Bruxelles-ului) sau la ora 0:00 GMT? Sau nu cumva să îmi ziceţi, că România se va simţi membru UE de la ora 0:00 GMT + 2, dar pentru cei din Bruxelles o să devină membru doar cu o ora mai târziu? Adică o să stea o oră într-un fel de "sală de aşteptare"? Cum se rezolvă problema fusului orar în UE? Ca să evităm metaforele, iată că a venit şi clipa în care trebuie să ne apucăm de treabă. Formula este simplă: prosperitatea e direct proporţională cu efortul. Succese depline! 1. Speranţă ? Posibil. Din ceea ce citesc pe partea stângă, cei din afară sunt entuziasmaţi. De, aceştia nu au informaţii decât prin media, domeniu asupra căruia sunt orientaţi foarte mulţi ochişori şi, drept urmare, va difuza pe diverşi suporţi ( hertz, foi ) numai ce se vrea. 2. Ar însemna să fie vorba de un salt calitativ prin acumulările din ultima păerioadă. Numai că acumulările sunt negative iar sensul mare al acestei aderări se pretinde a fi pozitiv. În concluzie, faptele se înghesuie spre negativ (în spatele gardului unde este leopardul) şi se vopseşte şi opacizează gardul. Nu. Va fi o continuitate cu aşa zisăe "înţelegere" a situaţiei de cei din vest.
Început sau sfârşit nimeni nu ştie încă, cert este că acesta este un nou orizont şi nimeni nu poate şti cât de ultravioletă poate fi această lumină ce vine de după orizont. Totuşi, baftă românilor şi fie ca în România să fie, dupa spusele unora "mai mulţi euro-realişti decât euro-indiferenţi". Viaţa noastră nu va fi "la vie en rose", ci de un roz pal. În nici un caz, nu vom circula de capul nostru în Europa, spaţiul Schengen rămâne bine fixat în Uniune. Ochii celor "vechi" ai Europei vor fi tot timpul îndreptaţi asupra României... Aceasta este singura posibilitate a unui început de drum. După mulţi ani de frustrare, România a fost recunoscută ca atare şi reaşezată la locul ei în Europa. A fost în Europa de mai bine de 2000 de ani şi a existat ca stat, înaintea multor altor popoare, a avut rolul ei precis în istoria Europei şi a supravieţuit prin oamenii de valoare care i-a oferit civilizaţiei de-a lungul timpului. Drum Bun în continuare! Felicitări România şi Bulgaria! Este un început de drum pentru aceste ţări dupa circa 50 de ani de "izolare"! Domnul Tăriceanu spunea ceva de genul "cel mai dificil va fi să respectăm cu toţii Legea". Penibil... Cred că în vremea asta Blair îşi ţinea ultimul discurs în calitate de Premier. Vorbele britanicului se lipeau de interesele a milioane de oameni. În momentul în care oamenii noştri politici vor avea preocupări serioase, adică când îşi vor legitima în mod constant accesul la putere, putem spune că începem să intrăm în UE. Aceasta este marea provocare. În drumul spre integrarea în Europa, românii vor trebui mai întâi să se integreze în România. Uniunea Europeană este un loc unde cuvintele cooperare, parteneriat, încredere, prestigiu, onoare nu sunt vorbe în vânt. Formatul juridic este şi va fi întotdeauna doar un pretext. Este atât un sfârşit cât şi un început. Am ajuns la sfârşitul zbaterilor noastre de a fi parte a Occidentului cu acte în regulă şi de scăpa de eticheta de ţară a zonei gri. Pe de altă parte este începutul real al modernizării şi integrării României în lumea vestică, proces ireversibil.
"O ce veste minunată"! Este fără îndoială cel mai mare pas înainte pe care l-am făcut de la revoluţie încoace. România se întoarce acolo unde îi este locul! Iar eu cred că această integrare va fi benefică atât pentru ţară cât şi pentru Europa, fiindcă România are un potenţial economic şi uman enorm! BRAVO!! Sentimentul meu este foarte pozitiv, România se află în sfârşit pe drumul cel bun. Trăind în străinătate observ schimbările din ţară mai mult ca cei care se confruntă cu ele zi de zi. Românii nu trebuie să creadă că sunt mai prejos - au aceleaşi şanse, dacă le valorifică, ca şi toate celelalte ţări din UE. 1. Acum, la intrarea in UE, încerc sentimentele omului abia suit în tren: frica de necunoscut şi speranţa. "România a prins ultimul tren către Uniunea Europeană", sună titlul unui articol dintr-un cotidian central. Cum ar veni, rămâne ca-n tren. De suit ne suim, dar nu ştim unde trebuie să coborâm şi cât poate dura călâtoria. Simt drumul către Europa mai mult ca pe o deportare decât ca o călătorie de plăcere. Plecăm şi, în cazul unui eşec, anticipat de actualele premise, nu ştim dacă ne mai întoarcem. Îmi pare bine de decizia CE, sper însă ca România, deşi teoretic obligată prin tratat, să nu adere şi la zona euro. Ar însemna încă o ocazie de scumpiri, aşa cum s-a întâmplat şi în Germania, de exemplu.
Ar fi o eroare să nu încerci în aceste momente un sentiment de optimism. Controlul Europei va aduce în România un element de bunăstare, chiar dacă nu imediat. Dorul de Uniunea Europeană şi goana încăpăţânată către structurile ei nu sunt expresia vreunei particulare inclinaţii a românului către Europa, ci au demonstrat încă o dată incapacitatea istorică a României de a-şi crea un destin fără intervenţie din afară. Dar ce importanţă mai pot avea toate acestea, dacă acum putem să ne împărtăşim din bunăstarea metropolei, adică a Europei! Este sfârşitul drumului ce ne-a dus către aderare, presărat cu unele realizări, cu mult circ şi multe umilinţe, este începutul unui drum în comunitatea europeană. Am fost mai mult emoţionat în 2004 când au intrat celelalte 8 ţări foste comuniste. Poate pentru că eram departe de casă, iar din transmisia TV5 recunoşteam locuri prin care fusesem cu părinţii. Înca de prin anii '80 era o diferenţă între societăţile din Cehoslovacia, Polonia, Ungaria şi cea românească: libertatea de circulaţie, puterea de cumpărare - chestii care ţin de politic. Se pare că tot de politic a ţinut şi faptul că am intrat la 2 ani după primul val. De la Bruxelles au fost vorbe frumoase, iar de la Bucureşti poze de familie. Trebuie mai multe detalii despre ce poate face omul de rând cu Europa asta care acum e şi a noastră. 1. Sentimentele sunt de uşurare şi de încredere. O mare parte din pericolele care ne pândeau sunt de domeniul trecutului. Avem mai multe şanse. Ţine de noi să le fructificăm. 2. "Viitorul şi trecutul Sunt a filei doua fetţ, Vede-n capăt începutul Cine ştie să le-nveţe; Tot ce-a fost ori o să fie, În prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zadarnicie Te întreabă şi socoate". Mă bucur pentru că am fost propuşi pentru aderare, acesta e primul pas făcut cum s-ar zice cu piciorul drept, însă nu este chiar aşa uşor în Uniune după cum bine ştim vor fi şi alte probleme de rezolvat şi dacă nu căutăm să le rezolvăm, iar ne vom crea singuri probleme căci noi, adică "politicienii", suntem în stare de orice în privinţa lucrurilor rele.
Aş face asocierea aderării României la UE cu o invitaţie de a merge la un restaurant de 5 stele. Sigur, odată intrat acolo, vei avea toate şansele să te bucuri de atenţia, calitatea şi comfortul unui restaurant de 5 stele. Problema se pune că nota de plată o vei achita singur, prin eforturi proprii, pentru că, nu-i aşa, statutul de 5 stele este ca un blazon care se respectă. Că veni vorba de asta, trebuie să muncim mai mult ca ţară, pentru că pe lângă nota de plată trebuie să ne şi îmbrăcăm aşa cum se cuvine, să ne comportăm aşa cum se cuvine. Doară nu vom purta hainele astea ponosite încă doua-trei generaţii? În UE sau nu, în NATO sau nu, în ONU, în CAER, CSI, URSS, oriunde vom fi parte, vom fi ceea ce suntem şi nimic mai mult. Aşa că nu este nici un început de drum şi nici un sfârşit. Este pur şi simplu o altă gară prin care trecem cu personalul de Ciulniţa. Biletele la control, care le aveţi. La pomul lăudat să nu te duci cu sacul - spune o vorbă strămoşească. Uitaţi-vă ce se-ntâmplă în Ungaria dupa doar doi ani de câna a devenit membră UE! Iar ca România să aibă o şansă de a ieşi vreodată din coada plutonului la UE-27 ar trebui să importăm urgent vreo 10 mii de... asiatici. Pentru administraţia centrală şi locală, pentru înlocuirea imediată şi ireversibilă a tuturor politicienilor mioritici, pentru manageriat în business, pentru... 1- Încerc sentimente de bucurie şi mândrie. 2- Este o bornă kilometrică pe singurul drum posibil pentru România. Este supărător că faţă de ţările intrate anterior avem atâtea dificultăţi. Corupţia înfloreşte şi la ele, vechii comunişti o duc bine, procesele de retrocedare ajung la Strasbourg. Se pare că au fost totuşi indulgenţi la UE căci sunt prea puţine fapte concrete în spatele vorbelor. Condamnarea crimelor comise se evită cu diverse comisii şi discuţii. Este evident că toti preşedinţii de Comitete judeţene PCR au ştiut şi au acceptat acţiunile Securităţii. Cine nu ştie?
Nu ne vom mai fura căciula. Vom avea un şoc, dar suntem în horă. Voi bea o bere pentru Europa dodoloaţă... Pentru cinste, demnitate şi mai puţin egoism. 1) Sentimentul meu este pozitiv. România este pe un drum şi un sistem este dispus sa confirme că în 7 ani a mai făcut un pas în direcţia globalizarii care este un proces ireversibil. Pentru cei mai mulţi dintre noi, cei trecuţi de 50 ani, care şi până în '89 am fost o generaţie de sacrificiu, suntem obişnuiţi cu situaţii destul de grele, cu lipsuri, cu traiul de azi pe mâine,mă bucur pentru cei ce acum sunt încă pe băncile şcolilor, ca poate o s-o ducă mai bine decât noi. Este un nou început şi ca orice început o să fie greu, dar sper să nu ţină vreo 20 de ani. Am intrat în rândul lumii (bune)! Sigur că s-a sfârşit o istorie şi începe alta. Despre asta este viaţa, fie a indivizilor, ţărilor, continentelor...Uniune Europeană Fericită tuturor! 1) Satisfacţie şi un plus de siguranţă. Sper că monitorizarea europeană va determina pe guvernanţii României să se preocupe mai mult de gospodărirea ţării şi mai puţin de continua lor campanie electorală, cu care ne-au obişnuit din 1990 şi până acum. Ciudat şi urât sentimentul de inferioritate al românilor... UE e plină de probleme, corupţie de exemplu de sus până jos - numai că medicii de exemplu încasează de la companiile farmaceutice şi nu de la baba Rada... Cine citeşte ziarele europene află ce au mai făcut şi miniştrii, desigur după ce au eliberat postul. Şi mai află că se minte în campaniile electorale, în chiar sfânta disciplinată Germanie... Mi-aş dori ca românii să înceteze cu obiceiul ăsta de se a insulta singuri într-una.
Avem obiceiul să uităm lucrurile de săptămâna trecuta şi pe cele de la începutul acestei săptămâni şi să judecăm fenomenele doar după ştirile zilei de astăzi. Nu este un sfârşit şi nici un început de drum, este o etapă de succes în urma unui efort imens. Mai sunt locuri în lume unde guvernează comunismul. Cu puţin ghinion putea să fie şi România un astfel de loc. Astăzi, când am atins această etapă de succes, să nu uităm că o datorăm celor care au făcut eforturi uriaşe spre a se ajunge aici şi nici să dăm crezare că a dat peste noi o pomană fără ca măcar unii dintre noi să nu fi făcut nimic. Este un început de drum, spre locul nostru de drept! Nu vom rata.
Felicitări celor care s-au implicat în această realizare. După 60 de ani ne întoarcem între naţiunile de care am aparţinut. Acum putem considera încheiat coşmarul comunismului. Ne-a ajutat Dumnezeu. Ne aşteaptă muncă, sacrificii şi mai multă seriozitate. Să fie într-un ceas bun! Sincer, încă nu meritam acest lucru. Prea multă corupţie, prea multă bătaie de joc la adresa cetăţeanului de rând, prea multe biruri şi prea scăzut nivelul de trai. Poate această aderare va schimba această stare (sper) sau poate o va agrava. Rămâne de văzut... Românii trebuie să înţeleagă că intrarea în UE ca şi intrarea în NATO nu este nici sfârşitul şi nici începutul unui drum, este o fază a procesului de globalizare economică şi militară a planetei. Atenţie la nota de plată care va fi mai grea sau mai uşoară în funcţie de gradul de corupţie al maşinii politice. Păcat de cei pe care Iliescu & Co i-au sacrificat pe altarele "revoluţiei"! Lor le datorăm totul! Acest moment trebuia să-l fi uitat deja, dacă nu era Iliescu cu gloata lui de comunişti! Mă bucur că România aderă la Uniunea Europeană, de care a fost separată pe nedrept după al doilea război mondial. Este un început de drum bun. Mulţumim Europei pentru această oportunitate. Mă încearcă un sentiment firesc de bucurie ca român, dar nu trebuie să ne culcăm deja pe lauri. Vom mai avea destule de făcut pentru a face faţă cu succes exigenţelor care se cer în cadrul UE.
Este o restituire care ne aduce o demnitate pierdută. Pentru noi şi pentru cei care nu mai sunt. Momentul reprezintă o mare şansă şi un nou început. O să fie un drum lung, dar cred că acesta este şutul în spate de care are nevoie naţiunea noastră de a avansa spre un viitor mai bun, cel puţin pentru copiii noştri. Eu sunt fericit şi sunt sigur că vom avea puterea să ieşim cu faţa curată din acest proces de acomodare în noua mare familie europeană. Pentru mine utopiile n-au nicio valoare, oricât de atractive ar fi ele. Nici nu mă bucur, nici nu mă întristez, pentru că de când m-am născut, eu locuiesc în aceeaşi Europă, am aceiaşi vecini şi sper să mi-i păstrez. Restul este doar utopie... O zi importantă pentru România! Suntem cu mult în urma UE, iar dacă citim comentariile de pe net (marea majoritate aparţin britanicilor), e evident că în UE există fricţiuni şi că, în plus, nu sunt încântaţi de noii veniţi. Probabil că nu merităm să fim primiţi, dar anumite considerente politice s-au impus. Trebuie să fim obiectivi faţă de noi înşine, să păstrăm ceea ce avem bun dar să schimbăm ce e rău (şi cred că avem multe de schimbat). Dacă vom şti să profităm de această şansă, vom putea fi mândri de ţara noastră. În 1944 când au intrat trupele sovietice a fost o mare bucurie şi s-a terminat cu o decepţie naţională. În 1989 când a murit Ceauşescu a fost o mare bucurie şi trăim o decepţie, în 2007 intrăm în UE va fi o mare bucurie şi vom trăi o mare.... Ca fost cetăţean român mă bucur că România a făcut un pas înainte spre un viitor mai bun. Mai sper că acest pas îi va ajuta pe români să înţeleagă mai bine ce este adevărata democraţie şi că în sfârşit se va ridica nivelul de trai al întregii populaţii. Deşi întrevăd mari greutăţi de acum înainte, sunt fericită pentru România. Dintotdeauna, românii au fost cu câţiva paşi în urma celor din vest, au ars etapele pentru a se alinia vestului. Acum cred că avem posibilitatea să mergem împreună cu ceilalţi europeni. Trebuie însă să fim diligenţi, răbdători, şi cinstiţi cu noi înşine, căci acesta nu este nici un sfârşit, nici un început, ci un punct într-o indelungată tranziţie către civilizaţie. Mulţumesc Europei, românilor de pretutindeni, şi (pentru prima dată) guvernului nostru. Sunt din generaţia veche şi am sentimente de mândrie şi bucurie, dar cu un optimism rezervat. 48 % din populaţia României trăieşte în satele noastre care sunt cum sunt, 25 % dintre orăşeni subzistă din agricultură. Sigur, nu vom primi mai mult decât vom da şi nu numai... Dar vom primi o mai bună organizare, disciplină în producţie şi în celelalte sectoare ale economiei, o justiţie mai dreaptă şi mai eficientă, pentru că la noi cu tot tam-tamul dirijat injustiţia este făcută tot de justiţiari de la ministru şi până la aprod. În rest suntem în Europa de când s-a definit în antichitate continentele. Noi avem nevoie de Occidentali cu organizarea lor mai bună precum şi ei de noi pentru poziţia noastră geografică, potenţialul nostru uman şi bogăţiille hărăzite de cel de sus atotputernic. Fraţi români! Mă bucur împreună cu voi toţi. Să ne gândim la cei care nu mai sunt şi s-au sacrificat. Să facem tot ce putem ca să ne aratăm demni de ei, şi să demonstrăm tuturor că în fond rămăsesem întotdeauna "europeni" şi "civilizaţi"... Este o pagină de istorie! Este un nou început! Este cu adevărat o speranţă mare pentru România şi pentru români! Clasa politică n-ar fi făcut pentru români (sau ar fi făcut-o multa mai lent) ceea ce face Uniunea Europeană Sentimentele care mă încearcă sunt confuze, parcă nu pot să mă bucur, deşi ar trebui să fim mai optimişti în aceste momente, deoarece am parcurs un drum lung, care încă nu s-a terminat. Cred în puterea noilor generaţii, care vor avea o altă şansă decât am avut-o noi. Să încercăm să fim mai uniţi şi cu încredere în noi înşine. Un nou început după o boală grea. Sper să fie un început care nu se va sfârşi niciodată. Nu va fi uşor, dar românii ştiu să lupte pentru binele lor. Mulţumim UE că ne-ai acceptat cu toate bunele şi relele noastre. Tot înainte! Aderarea României la Uniunea Europeană este unica şansă ca peste circa 8-10 ani, să respirăm un aer cât de cât liniştit, de stabilitate economică şi socială. Este de fapt unica "partitură" pe care România putea să o interpreteze în acest moment. Dacă vom scapa şi de flagelul corupţiei sau cel puţin se va reduce drastic, atunci putem visa la un 2012-2015 de anvergură vest - europeană. României i se oferă o şansă extraordinară, rămâne ca cei care hotărăsc asupra destinului acestei ţări să conştientizeze căa printr-un efort comun putem avea o viaţă liniştită şi onestă. Primirea României în marea familie europeană este un lucru bun. Dar să fim conştienţi că nu vom deveni direct membru al familei europene. Pentru început şi un început destul de lung, vom fi simpli musafiri în casa UE. Greul, munca şi reconstrucţia abia acum încep. Suntem cu mulţi ani în urma UE.
Ne îmbătăm cu apa rece!! Nu avem cu ce sa intrăm în Europa şi vom avea mari deziluzii. Generaţia mea nu va apuca şi "integrarea" care este altceva decât "aderarea". Poate nepoţii, copiii de la grădiniţe, întrebaţi-i pe ei! 1. Încerc un sentiment de jenă. 2. E un sfârşit de drum pentru generaţiile vechi, un început de drum pentru noile generaţii. Îmi doresc o monitorizare cât mai dură în domeniul Justiţiei, şi o urmărire minuţioasă a fondurilor europene. Nimic nu este pe gratis şi am început deja să plătim, dar avem pentru ce. Poate fi începutul ISTORIEI pentru ţara asta. Să nu ne plângem că suntem conduşi de nulităţi când valorile stau deoparte. Şi asta este o problemă de mentalitate. Dacă ne-am zbătut, pe parcursul istoriei, când nu aveam nici o şansa...sunt curios ce vom face acum. Oricum spor la treaba, români. Sunt îngrijorat! Gurile rele spun ca apucăturile fanarioţilor ar fi molipsitoare. Exemplu: minciuna, corupţia, hoţia şi ipocrizia! Sper că Europa e vaccinată... La întrebarea cu drumul vă pot raspunde sincer. Noi încă nu avem o autostradă, dar avem drumuri bune pentru căruţele cu coviltir. De la 1 ianuarie 2007 începe o nouă epocă în istoria României. Vor fi necesare eforturi deosebite pentru schimbarea mentalităţilor şi a atitudinii faţă de muncă dar nu mai există cale de întoarcere. Şi România se va înscrie pe drumul progresului. Sfârşitul începutului. Va urma după 01-01-2007 un nou început, destul de lung şi anevoios, probabil cu finalizare probabil abia la trecerea la Euro... Cale lungă să ne-ajungă !!!
Este sfârşitul unei lungi perioade începute în 1947 şi care încetează oficial la 01.01.2007. "Epoca de aur" sfârşeşte oficial şi începe o nouă viaţă unde bunăstarea şi drepturile omului sunt în primul plan cu tot ceea ce implică. Depinde de acum înainte de capacitatea noastră de a ajunge din urmă alte ţări. Felicitari tuturor care au contribuit la acest moment extraordinar în istoria ROMÂNIEI. Cel mai tare mă deranjează că aderarea va strica Revelionul, programele TV vor fi pline de dezbateri şi ştiri oficiale, în rest, a fi în UE e o treaba excelentă...Ne vom uniformiza şi vom fi, într-o bună zi, la fel de educaţi ca ceilalţi europeni: o să credem că Madagascar e un pictor, acetilena - un organism unicelular, iar Budapesta - capitala României. Sper ca ghinionul şi metehnele balcanice de care suferă România să nu fie molipsitoare. Sunt dezamăgit că intrăm în marea familie europeană plini de râia securistă, de pilele şi cumetriile activiştilor şi mafiilor politice. Propaganda, bine şcolită a regimului criminal a reuşit să obţină o victorie. Daca însă sistemul persistă în minciună şi ipocrizie, sper ca Europa să ne trimită la îmbăiere. Lustraţie si desecretizarea arhivelor Securităţii trebuia inclusă în cerinţele UE. Acest marş pompos mi-aduce aminte de revoluţia de la Ploieşti a lui Nenea Iancu. Boborului sclav şi umilit nu le doresc decât ... măcar bani de drum! Sunteţi LIBERI!!! Un prim pas important pentru poporul român de care trebuie să ne bucurăm toţi. Însă nu trebuie să uitam nici de fraţii noştri de peste Prut, care continuă să sufere asuprirea comunistă. Adevarata integrare în Europa este când toţi românii se pot bucura de beneficile Europei. Să nu uităm că şi fraţii noştri de peste Prut, prin ale căror vene curge sânge de român merită un viitor mai bun de care se va bucura România în viitorii ani. Vom rămâne atipici în toate cele întreprinse, cultura organizaţională fiindu-ne cu totul străină. Pe cât suntem noi de nepregătiţi de aderare - de integrare nici nu se poate vorbi - cel puţin la fel de nepregătiţi sunt şi cei 25 de membri, ai unei mari familii pe care o vom judeca tot mai critic şi o vom înţelege tot mai puţin, cel puţin în primii ani post-aderare. Gasesc genială ideea unei Europe unite, adică Statele Unite ale Europei. Primirea noastră în marea familie a statelor Europei nu poate decât să mă bucure. O veste mare! Dar românii nu au voie acum sa se simtă uşuraţi! ACUM începe munca la construirea pe mai departe a Uniunii Europene! Para mălăiaţă nu cade în gura lui nătăfleaţă! Să nu ne facem de râs, ci să facem o impresie bună! A fi român în UE este încă un examen pe care avem să-l dăm şi să-l luăm! Succes şi pe mai departe, România!
Abia aştept ziua în care voi trece graniţa şi nu voi mai fi nevoit să dau zeci de justificări şi să arăt vameşilor zeci de documente. Sper ca ziua aceea să fie 01.01.2007 România a devenit stat în curs de aderare, obţinînd statulul de Observator activ la activităţile Uniunii. Pentru România va fi o provocare asocierea la marile linii de politică ale Uniunii (Strategia de Dezvoltare Durabilă, Programul Haga, Strategia Lisabona, etc). Aderarea este numai o oportunitate pe care o vom valorifica sau nu! Pentru mine cel puţin este oportunitatea de a accede la performanţă cu toate consecinţele pe care le presupune aceasta. Restul sunt nimicuri. Reuşim fiecare în parte topindu-ne în acest mare creuzet sau ca etnie? Depinde de Noi, de Europa, de Vremuri! Toată lumea se bucură şi dansează ca la nuntă, dar nimeni nu s-a gândit la divorţ, toţi cred că va fi bine în România. Eu personal nu cred că o să fie mai bine. Ce trebuie să ascultăm noi de Germania, Franţa, ce noi nu putem să ne descurcăm singuri sau aşa ne place să ascultăm de cineva ca să putem trăi în România? Ce ţară frumoasă avem păcat că o conduc nişte fosile comuniste care greu vom scăpa de ele şi de mafia comunista care se construieşte pe noi metode moderne de conducere şi acaparare.
În sfârşit Zidul Berlinului a fost dărâmat şi pentru România. Bucurie, mare bucurie, puţin umbrită de drumul prea lungit de mineriadele încurajate de Iliescu şi de alţii. Mulţumim, Europa! Încetul cu încetul, veţi vedea că suntem mai mulţi intelectuali şi oameni corecţi decât cerşetori. Copiii născuţi în aceşti ani vor schimba faţa României! Sunt fericit că în final Europa ne-a acceptat. Nu vom fi în UE datorită clasei politice sau economiei eficiente. Nu este meritul României că vom fi în UE, ci a UE că ne-a aceeptat. Greul nu s-a terminat, deci nu staţi relaxaţi şi aşteptaţi ca UE să rezolve problemele României pentru că nu o va face-o. Încă ţara este condusă de o clasă politică care nu depăşeşte pragul MEDIOCRITĂŢII şi coruptă până la cele mai înalte organisme şi înalţi demnitari. Totuşi mă bucur că vor fi alte şanse pentru tinerii români, iar viitorul ţării va tinde spre democraţie. Mulţumesc UE că aţi acceptat România. Fraţilor! După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Am luptat şi am progresat: ieri, obscuritate, azi, lumină! Ieri, bigotismul, azi, liber-pansismul! Ieri, întristarea, azi, veselia!...Iată avantajele progresului!", nici aici nu scăpăm de Nenea Iancu. În rest felicitări tuturor. P.S. Constat cu ămăraciune că ni s-au furat 16 de viaţă. Puteam fi departe şi trăi altfel.
Este un sfârşit de epocă şi un nou început. Până acum a fost greu să fim izolaţi de graniţe şi sisteme sociale. Acum va fi greu să ne schimbăm mentalitatea epocii care se încheie şi să ne adaptăm unei noi lumi, poate din multe puncte de vedere mult mai dură (legi care se aplică şi concurenţă reală). Fiecare dintre noi a avut o oarecare contribuţie la intrarea în UE şi cred ca toţi ar trebui să ne luăm un moment pentru a sărbători. Este un început către o maturizare a tuturor celor implicaţi în conducerea ţării, o responsabilizare a liderilor. Sper cât de curand să nu mai auzim "în Vest e mai bine" şi sper să putem spune "avem locul nostru". Hai, la muncă, avem multe de făcut! Este un sfârşit de drum al aderării, dar un început de drum în marea famile europeană. Mă tem că politicienii actuali în frunte cu gestionarii justiţiei nu vor fi la înălţimea cerinţelor. Iar o Europă cu decalaje mari la capitolul economie, justiţie, nivel de trai etc, va funcţiona prost. Va cheltui peste aşteptări pentru gestionarea crizei. Sper ca scopul integrării să nu fie profitul material pentru buzunarele politicienilor noştri.
Putem fi din nou mândri că suntem români. În acest moment, mai mult decât în altele, să fim mândri că suntem români! Intrăm cu capul sus în UE! Numai de bine tuturor care citesc rândurile acestea! WELCOME HOME ROMANIA!!! Un început de bun augur, dar care va cere sacrificii...Numai că, de data asta, sacrificiile merită, nu ca cele din perioada comunistă. Sunt medic rezident la Strasbourg, de trei ani, şi urmăresc foarte atent evenimentele din România dar şi pe cele externe care reflectă situaţia economico-politică. Sunt de părere că odată cu aderarea României la UE, situaţia românilor se va schimba în bine, vom reveni la normal, domnii parlamentari vor fi obligaţi sa acelereze reformele.
Mă simt bine, sunt cetăţean european! Îmi exprim bucuria fără-de-margini, sunt cetăţean european, am scăpat de tot ce-i rău în istoria noastră, avem alt drum, drumul spre civilizaţie, democraţie, siguranţă! Adio Romanie rea! Bun venit, Romanie Europeană! Nu cred că UE mai poate da înapoi în ce priveşte aderarea României la UE. Cu toate că vor fi formulate nişte condiţii, cred că România va continua reformele la care s-a angajat. Mă bucur din toată inima pentru că Rusia devine tot mai ameninţătoare. În modul acesta şi ţara noastră va avea un viitor. Sentimentul este unul pozitiv, în primul rând, deoarece doar împinşi de la spate se mai poate face ceva în Romania. Este un nou început. Este începutul unui drum foarte, foarte greu, care va putea fi străbătut cu mari eforturi şi sacrificii.
Sunt un tânăr cercetator, cu doctorat, care trăieşte şi munceste de câţiva ani în Uniunea Europeană, şi care doreşte să se întoarcă peste câţiva ani în România să faca cercetare ştiinţifică în Ţară. Am urmarit la televizor declaraţia oficială de aici din Strasbourg. Sentimentul meu este acesta: extrem de mare bucurie şi mobilizare. Este un drum ajuns la o răscruce! Împărtăşesc un optimism ponderat, deşi este unul dintre cele mai faste momente din istoria României. Probabil că integrarea reală va dura mult mai mult decât mai am eu de trăit sau decât celebrul pronostic al defunctului Brucan. Însă aceasta e singura şansă de "evoluţie" a societăţii noastre şi poate costurile grele pe care va trebui să le suportăm vor conduce cândva la o situaţie mai sănătoasă a ţării noastre din toate punctele de vedere!
Sentimentul este de uimire totală şi indiferenţă, poate chiar scopul urmărit. Nu aşteptam să se întâmple în acest mod paradoxal. Este un început al unui sfârşit de epocă şi un început al unei alte epoci. România aderă după ce în precedentul val nu a putut fi primită şi încă rămân puncte pe care le va îndeplini numai pe hârtie. Nu se vor face progrese pe calea democratizării şi funcţionării statului de drept. Ţara va fi condusă în continuare de o clasă politică coruptă. Aceasta va face ca românul de rând să încerce să-şi ia câmpii până în locurile cele mai îndepartate. Raportul este lispit de realism şi pragmatism şi nu este decât o justificare a salariului experţilor care l-au întocmit. | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Aproape toţi românii traiesc la limita de jos a sărăciei indiferent de studiile pe care le au. Aşa că preţuri ca în Uniune, salarii şi condiţii de muncă exact ca în anii '30.
Arhivă