 | | | | | | | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
O nouă perioadă de restricţii în transportul aerian? | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Companiile aeriene au introdus restricţii severe, în special pe zborurile spre Statele Unite, în urma descoperirii de către poliţia britanică a unui presupus complot care viza aruncarea în aer a unor avioane de pasageri. Pe aeroporturile din Marea Britanie a fost limitat la strictul necesar bagajul de mână, controalele de securitate s-au înăsprit, generând congestie şi anularea unor zboruri, între care şi înspre şi dinspre România. Aţi fost afectaţi de aceste măsuri? Credeţi că restricţiile vor fi temporare sau se vor permanentiza şi vor afecta pe viitor toate zborurile civile? Care va fi efectul de lungă durată a acestor măsuri de securitate sporite?
Răspuns Dlui Constantin Ioan (Râmnicu Vâlcea): nedumerirea dumneavoastră ca şi soluţia tehnică propusă, deşi uşor naivă, este complet îndreptăţită. E drept că orice pasager obişnuit ar muri axfixiat sau prin îngheţ oriunde la o altitudine de peste 4000 de metri, chiar presupunând că ar supravieţui şocului ejectării, la o viteza medie de 750km/h. Însă nu o dată m-am întrebat de ce avioanele nu sunt dotate cu centuri de siguranţă eficiente şi airbag-uri individuale, precum în orice automobil. S-ar îmbunătăţi şansele de supravieţuire în cazul unui incident la decolare/aterizare, atunci când statistic se produc cele mai multe dezastre aviatice. Cu siguranţă tehnologia şi chiar bugetele permit acest lucru. În schimb toate companiile aviatice preferă să ofere inutile "instrucţiuni", cum sa folosim vesta acvatică şi unde se află fluierul şi mai ales cum să băgăm struţeşte "capul la cutie"! Calea cea mai sigură pentru rupt gâtul. De ce? Răspunsul: Costa însutit mai mult pentru o companie de transport să plătească spitalizări sau tratamente de lungă durată, asigurări etc pentru pasageri care ar scăpa cu viaţă, dar sever accidentaţi decât să plătească 15 - 20 de mii per pasager decedat. Este o afacere, este vorba de profit şi oricine a lucrat pentru o linie aeriană cunoaşte foarte bine această raţiune. Sper ca măsurile de siguranţă sporită să fie impuse cât mai puţină vreme, dar sunt cu totul de acord să fie menţinute oricât e necesar chiar cu preţul tuturor inconvenientelor implicite Eu una sunt anti-terorişti şi sincer sunt pentru protecţia civililor, pentru că ei nu au nici o vină, mor oameni nevinovaţi şi asta e dureros, chiar dacă sunt din alte ţări. Să fim de partea păcii şi împotriva teroriştilor.
E limpede că ne îndreptăm spre o lume din ce în ce mai nesigură. Nesigură nu pentru că explodează un avion sau se prăbuşesc nişte clădiri, ci pentru că sunt puse în discuţie valorile, normele, deprinderile care definesc modul nostru de viaţă. Şi cei care le contestă sunt din ce în ce mai mulţi şi o fac de pe poziţii din ce în ce mai diverse. Şi, culmea, la efortul lor se înscriu chiar locuitori ai cetăţilor noastre! 1. Nu am fost afectat şi nici din familie. Nu am avut ocazia de a vizita Marea Britanie, sper că doar până în prezent. Terorismul este o formă de luptă care urmăreşte în primul rând inocularea fricii, Sun Tze, un mare general chinez spunea "omoară unul, terorizează o mie". De fiecare dată când apar informaţii despre un posibil atentat, sau s-a produs un atentat, măsurile de securitate se înăspresc. Dar acest lucru este "o ţintă" pentru terorişti, aplicarea de măsuri restrictive, încălcarea libertăţii de mişcare, neîncrederea populaţiei în autorităţi, în măsurile luate de acestea, încălcările drepturilor omului, luate în numele protecţiei cetăţenilor, sunt la fel de importante pentru terorişti ca şi producerea de pagube materiale sau pierderea de vieţi omeneşti. Restricţiile nu vor face decât ca pe viitor populaţia să se îndoiască de capacitatea statului de a-şi proteja cetăţenii, fără aplicarea unor restricţii. Am solicitat în urmă cu 2-3 ani viza pentru Marea Britanie. La intrarea în ambasadă am fost obligată să gust din resturile unei cafele la sticlă pe care o consumasem în aşteptarea interviului. De controlul corporal şi al bagajelor nu mai vorbesc...Ţin minte sentimentul de umilinţă pe care l-am încercat şi gustul amar al dezamăgirii. Am acceptat şi procedura şi mentalitatea (retrogradă şi complexată) şi realitatea: nu poţi avea acces în "lumea bună" decât după o terfelire zdravănă. Acum, aceste măsuri de securitate nu mi se mai par atât de absurde şi înguste. Se învaţă omul şi cu răul, nu?
Efectul? Extrem de simplu: mai mulţi nervi. Cine vrea să ajunga la Londra repede, va lua avionul, nu autobuzul. Şi dacă cineva vrea să meargă până în America sau Canada, nu o să ia Transsiberianul şi nici nu vor înota peste Atlantic. Cine are nevoie de avion, îl va folosi; natural, inima le va sta în gât până ce vor ateriza. Sunt extrem de afectat, pentru că trebuie să mă întorc în ţară, şi habar n-am cum să-mi fac bagajul! Ce pot lua cu mine, ce nu pot lua cu mine? Nimeni nu ştie nimic! Cel mai normal ar fi să se inventeze zboruri separate, pe religii, sau pe tipul de ţară de origine. Nici un român normal la cap (şi sunt mulţi!) nu va plăti 1000 $ ca să se sinucidă! Ştiu, e nedemocratic, dar pare eficient. Câte persoane nevinovate trebuie să moară ucise de SUA şi Israel, înainte de a se accepta ideea ca şi Vestul greşeşte? O sută, zece mii, un milion? Da, sunt direct afectat de aceste măsuri, pentru că un membru al familiei mele urmează să călătorească cu avionul în următoarele zile şi sunt îngrijorat din cauza complotiştilor neprinşi. Restricţiile se vor permanentiza şi înăspri şi diversifica. Cursa pentru securitate sporită se va înscrie într-un cerc vicios. Răspunsuri la întrebări. Concluzia lui Liviu, despre sprijinul unei organizaţii teroriste, este la fel de simplistă şi superficială, ca şi afirmaţia totalitară "dacă nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră". Din cauza unor gândiri atât de simpliste, avem azi războaie. Este neplăcut să treci oceanul sau să vizitezi prietenii şi rudele din vestul Europei fără a avea posibilitatea să faci cadou o sticlă de vin românesc, o sticlă de afinată sau de coniac. Mai grav este că trebuie să renunţi şi la aparutura electronică de orice fel. Este un atentat la modul nostru de viaţă. Măsurile sunt, fără îndoială, necesare şi le acceptăm. Probabil aceste măsuri se vor permanentiza şi vor afecta şi costul călătoriei. Dar dacă tot este vorba despre o categorie foarte restrânsă de persoane care potenţial practică terorismul (nu mă refer numai la origine etnică şi religie), cred că ar fi util ca autorităţile competente din ţările de origine să accepte unele derogări de la valorile unanim recunoscute în lumea civilizată. Astfel, nu ar fi rău ca în paşapoartele acestor persoane să apară însemne specifice, graduale, puse de organele specializate în domeniu. Şi noi românii tragem ponoasele unor fapte ale concetăţenilor noştri, deşi acestea nu caracterizează poporul român. Personal am fost afectat financiar. Moneda britanică, Euro şi francul elveţian au scăzut cu dolarul american, cel canadian sau cel australian. Am fost luat pe nepregătite. Îmi făceam socoteala că este imposibil să se devalorizeze aceste monede într-o asemenea manieră. Am greşit pentru că am ignorat ştirile privind acest atac terorist. În orice domeniu, inclusiv al securităţii populaţiei, există lucruri urgente (chestiuni pompieristice) şi lucruri importante (strategii care, pregătite din timp, elimină în mare măsură situaţiile pompieristice). Terorismul de astăzi este o astfel de situaţie pompieristică în care ne tot străduim să stingem câte un foc fără să bănuim unde va izbucni un nou incendiu mâine. Nu sunt eu atât de deştept încât să dau un răspuns la întrebarea "cum poate fi diminuat într-o mare măsură terorismul de astazi?", ştiu însă că această întrebare este mai importantă decât toate răspunsurile posibile. Simplul fapt de a face un efort SINCER pentru a răspunde la întrebare poate să genereze soluţia. Cei implicaţi sunt în primul rând politicienii, dar şi capii religioşi ai lumii de astăzi, comentatorii politici, sociologii şi în final fiecare om prin efortul pe care trebuie să-l facă pentru a înţelege ce se întâmplă pe scena politică a lumii. Poate că ar trebui să privim cu mai mare atenţie la eforturile făcute de Papa Ioan Paul al Doilea în ce priveşte relaţiile dintre confesiuni, în timp ce mai multe echipe de cercetători ar putea să facă liste cu "industriile" interesate în menţinerea stărilor conflictuale. Poate că ar fi interesant de pus întrebarea: ce s-ar putea întâmpla dacă ONU ar lua în discuţie naţionalizarea în toate statele lumii a industriilor legate de război (arme, muniţii etc.)? Ce ar fi rău? Ce ar fi bine? De câte ori în trecut s-a întâmplat ca interese meschine să fie satisfăcute prin generarea "inteligentă" de conflicte? De câte ori iniţiatorii au căzut victime propriilor maşinaţiuni? Nu cred că aceştia sunt foarte periculoşi. În cazuri de pericol real, statele iau măsuri serioase împotriva cauzelor, nu împotriva celor ameninţaţi. Nu am auzit de niciun ayatolah strâns şi pus să tranşeze carne de porc la abatorul din Chicago. Terorismul trebuie asociat în mod inevitabil cu imperialismul. Cât timp statele mai puternice nu-şi vor sălta bocancul de pe creştetul statelor mai mici, terorismul nu va înceta. Greşiţi atunci când asociaţi terorismul cu islamismul... Greşiţi enorm şi nu aveţi măcar minimul de cunoştinţe despre istoria religiilor. Terorismul se poate foarte bine asocia cu orice religie împinsă până la fanatism, inclusiv cu creştinismul cel tolerant. În faţa cotropitorilor, armele decid! Terorismul este o armă mai puternică decât arma nucleară, dar nimeni nu se oboseşte să observe cauzele acestuia. Efectele nu pot fi îndepărtate decât anulând cauzele. Un rol colosal apasă pe umerii Serviciilor Secrete ale fiecărui stat, care vor trebui sa fie cooperante în asemenea situaţii. Crimele nu rezolvă nimic, ci toarnă şi mai mult venin pe răni. Va trebui să învăţăm să ne întoarcem la natură, să bem apă limpede a izvorului care susura în locul Colei, sa învăţăm de la păsari zborul diafan, pentru a şti să circulăm în mod civilizat cu avionul şi de la peşti înotul, pentru a ne scufunda mai apoi în submarine nucleare. Pentru că de fapt, de la păsări am învăţat zborul şi de la peşti am învăţat înotul, dar omul a uitat repede acest lucru, iar acum ucide păsările şi peştii, îşi ucide semenii, ucide Natura care i-a fost leagăn de civilizaţie şi lumină. Arma
Domnule Andrei Hâncu, vă rog să-i întrebaţi pe concetăţenii Dumneavoastră din Mexic, de ce se înghesuie în număr tot mai mare să emigreze în Statele Unite, dacă, aşa cum spuneţi, această ţară se îndreaptă tot mai mult către un sistem autoritar? Personal nu am fost afectat de măsurile luate de companiile aeriene. Aceste restricţii ar trebui să fie permanente şi cred că ele nu vor duce la pierderi financiare pentru companiile aeriene. Aceste măsuri de securitate nu vor duce la un sistem autoritar sau fascist în SUA, aşa cum a menţionat domnul Hâncu din Mexic. Restricţiile impuse nu au ca scop distragerea atenţiei de la situaţiile din Irak sau Liban, ci de a demoraliza organizaţiile teroriste care au primit sprijin de la ţări ca cele enumerate mai sus. Sunt curios dacă domul din Mexic avea aceeaşi părere si dupa evenimentele din 11 septembrie 2001 de la New York sau după atentatele de la Madrid. Dacă ar fi pierdut pe cineva apropiat în aceste evenimente cred că nu ar mai fi luat apărarea unor astfel de organizaţii. Dacă se continuă aşa o să trabuiască să zburăm cu toţii goi puşcă, că Doamne fereşte, poate putem face o bombă din fibră de ţesătură. Îmi vine gândul la bancul cu BOMBA DE CAUCIUC.
Am fost afectat de măsuri, şi soluţia este simplă, evitarea zborurilor spre sau prin SUA. Restricţiile au fost aplicate de-a lungul istoriei de regimuri autoritare, pentru a stimula frica populaţiei. În România, au funcţionat bine în perioadele de guvernare fascistă şi comunistă ca instrument de controlul al populaţiei. De mai mulţi ani SUA se indreaptă spre un sistem autoritar. Se va opri oare America din acest drum spre dictatură? Restricţiile actuale au ca scop şi distragerea atenţiei opiniei publice de la dezastrele din Irak şi Liban.
Mă uimeşte elocinţa concetăţeanului musulman de origine turcă, ce s-a grăbit să fie primul care să-şi facă părerea cunoscută. În cele din urmă însă demonstrează că nu a înţeles ce înseamna democraţia: el revendică dreptul musulmanilor la răzbunare. Stimate cetăţean, răzbunarea conduce la societăţi de tip Irak şi Albania, modele de care nu avem nevoie. 1. Nu.
Retricţiile vor continua urmând întocmai şi la timp planurile. Se va începe prin propagarea ideii că teroriştii islamişti sunt fanatici şi vor să terorizeze lumea civilizată, altceva nu au ce face. Islamiştii ăştia trebuie arestaţi mai uşor, reţinuţi pe termen nelimitat fără probe, dacă sunt islamişti, ăştia sunt fanatici. Greu, foarte greu îi vine unei lumi democratice să se apere contra terorii şi a terorismului. Libertăţile se estompează. Ce punem în loc? Restricţii de călătorie - în primul rând. Românii ştiu foarte bine ce înseamnă teroarea şi terorismul - cutremure, 1989, inundaţii, război, Cernobâl, mineriade, gripa aviară (mai recent), Securitatea, comunismul. În general sunt afectaţi civilii. Cei care practică teroarea şi terorismul se justifică prin apartenenţa la o cauză de obicei pierdută, dovedesc laşitate. Ţinta lor nu este sistemul, ci opinia publică. Este o teză pseudocomunistă conform căreia "masele" lovite trebui să răstoarne sistemul. Această teroare amestecată cu fanatismul religios, dă exact dimensiunea lumii în care trăim. Complotul terorist dejucat recent în Marea Britanie a fost o reuşită. Ce va urma? Care va fi lista de priorităţi a unui stat pentru a se apăra? Dar ce facem cu marile aglomerări de populaţie - gări, pieţe, metrou, săli de spectacole, Dacă tot am ajuns să facem atentate cu Coca/soda şi cu gel, ne rămân puţine variante:
Tot acest haos se bazează pe nişte supoziţii ridicole, e ridicol să creadă cineva că poţi strecura aşa usor sticle sau doze de băuturi în bagaje în aşa mare cantitate încât să devina un pericol pentru zbor. Dacă admitem că pe Heathrow sunt circa 20.000 de pasageri în tranzit zilnic, şi cineva vrea să strecoare "răcoritoare explozibile" se ridică câteva probleme greu de crezut că nişte civili le pot depăşi. Cum alegi din puhoiul ăla de lume pasagerii pe care îi vizezi? La îmbarcare? Pai dacă v-aţi îmbarcat vreodată din Europa pentru America o să vă daţi seama că e imposibil să ajungi la poartă dacă nu ai un bilet de îmbarcare. Dacă ai un bilet de îmbarcare şi un detonator; de ce să te mai chinui să strecori "lichide explozive" în bagajele celorlalţi călători când le poţi pune în propriile tale bagaje în cală, fără nici o problemă. Ăsta este un circ uriaş. Nu este vorba de protejarea populaţiei, ci de terorizarea ei prin prostie şi ignoranţă."Teroriştii Coca Cola" vor fi în libertate curând şi totul va reveni la normal, într-o lună, cu două excepţii: preţul biletelor de avion şi aşa extrem de scumpe şi nervii pasagerilor. Îmi e foarte greu să cred că va fi produsă o probă decentă în sprijinul acuzării acestor "terorişti" Apropo, aţi mai auzit ceva de teroriştii din Miami? Cazul de acum câteva luni? Erau nişte golani rataţi care încercau să îşi arate muşchii pe la prieteni. Şi aşa, peste câţiva ani, o să ni se pară normal să ni se ceară să ne îmbarcăm în pantaloni scurţi, desculţi, cu buletinul într-o punguţă de plastic. Sau să venim la aeroport cu 12 ore înainte de decolare (deja pe LAX trebuie sa fii pe aeroport cu 4 ore mai devreme). Sunt de acord cu măsurile de securitate luate de Guvernul britanic şi american. În lupta cu terorismul, populaţia trebuie sa respecte hotărârile pentru binele propriu şi securitate personală, chiar dacă pe moment aceste hotărâri perturbează. Pentru fiecare caz, trebuie luate măsuri adecvate. Îmi permit să felicit cu această ocazie toate organismele britanice ce au dus la blocarea terorismului. Afectat de situaţia din Anglia, nu. Măsurile de securitate luate, sunt de moment , şi trebuie să fie de moment, pentru că altfel oamenii vor călători în alt mod. Viaţa a dovedit că oricine este interesat în ceva, caută solutii, şi găseşte soluţii. Agenţiile aeriene vor trebui să găsească soluţii viabile pentru călători, ca să aibă pasageri de transportat. Altfel spus, Dumnezeu n-a murit şi El este în control, dar fiecare om să-şi facă datoria în locul unde este pus.
Personal nu am fost afectat de aceste măsuri. Mi-ar place dacă măsurile vor fi permanente, deşi nu cred că o să fie aşa. Efectele de lunga durată... cred că încet, încet se va instaura o teroare, nesiguranţă şi o tendinţă a fiecăruia de a fi mai prudent când stă de vorbă cu "aproapele lui". Nu sunt afectat direct în urmatoarele zile; probabil restricţiile se vor extinde şi generaliza, cu efecte sociale, politice, economice serioase şi de durată. Se impun cercetări susţinute în mai multe direcţii:
Aş presupune că apropierea Planetei X-Nibiru-i-a dezaxat pe oameni. Ce ne facem dacă în magazine vor fi livrate mărfuri ambalate cu bombe? Atunci cum ne descurcăm? Nebunia e la nivelul sămânţei, când va creşte copacul atunci să vedem ce facem?
Se poate pune doar o singură întrebare în această chestiune. Câte victime ar exista în cazul în care controalele de securitate ar fi inexistente sau "lejere" - din motive de respectare a drepturilor si libertăţilor umane? Din păcate oamenii nu vor şi nu pot să înţeleagă că, dintre două rele îl alegi pe cel mai mic. Ce importanţă are faptul că nu poţi lua un laptop într-o călătorie - fie ea şi de afaceri - când un control de securitate, riguros, sever, poate salva viaţa multor oameni? Oare merită să-ţi arăţi indignarea pentru faptul că nu-ţi poţi lua cu tine un parfum în bagaj? Oare chiar nu-i mai pasă nimănui nici măcar de propria-i securitate? Terorismul nu a fost "creat" de victimele lui, ci de cei care puteau să ia decizii corecte atunci când a fost nevoie şi totuşi nu au făcut-o. Din păcate realitatea e crudă şi trebuie să înţelegem motivele pentru care unii recurg la acţiuni dure. Şi poate înţelegând acele motive vom reuşi să facem ceva în a opri acest fenomen şi poate atunci şi controalele de securitate vor fi diferite. Personal nu am fost afectat, dar cred că măsurile sunt necesare şi s-ar putea să fie permanente. Nu ştiu dacă vor putea contracara în totalitate actele teroriste, dar poate costurile de zbor vor fi mai ridicate.
Cred că toată lumea este afectată – în mod direct sau indirect – de ceea ce s-a întâmplat. Real sau nu, acest complot nu face decât să accentueze conflictul ireconciliabil dintre islamismul militant şi democraţia occidentală. Mă tem că apărarea de circumstanţă sub forma înăspririi măsurilor de securitate nu este o soluţie chiar dacă – foarte probabil – va deveni regula. Două sunt armele de care islamismul militant s-a folosit până acum cu succes indiscutabil: petrolul şi comunicaţiile. Mi se pare evident că o nouă armă este introdusă în mod sistematic în luptă acum: transportul aerian internaţional. Paralizarea acestuia, mai ales pentru ţãrile G7 va rezulta într-un declin economic inevitabil cu atât mai mult cu cât preţul petrolului este parte integrantă din arsenalul islamismului. Într-un atare context este suficient să se menţină presiunea ameninţărilor cu astfel de atentate (reale sau nu) pentru ca transporturile aeriene internaþionale să îşi continue declinul! Salut măsurile de siguranţă luate de autorităţile britanice şi nu numai, chiar dacă ele produc un anumit disconfort pasagerilor. A protesta împotriva lor mi se pare o inconştienţă. Cât vor dura ele? Atât timp cât vor considera autorităţile că sunt necesare. Nu vad nici o legătură între tentativele de ieri şi actualul război dintre Israel şi Hezbollah, în care victima este Libanul. Văd însă o strânsă relaţie cu războiul din Irak; pentru cei care se mai îndoiesc despre necesitatea prezenţei acolo a trupelor americane şi ale altor ţări inclusiv ale noastre răspunsul - din - păcate îl găsesc şi în aceste ultime evenimente din Marea Britanie. Îmi permit să reamintesc faptul că 11 septembrie 2001 a determinat intrarea în Irak şi dacă acest fapt nu s-ar fi produs, poate am fi asistat şi la alte atentate. Cele petrecute în aceşti ani când terorismul ne pândeşte oriunde şi oricând, mă duce cu gândul la uşurinţa cu care se constituie comunităţi închise în Europa, cum sunt ele tolerate de autorităţi în numele "drepturilor omului" şi ale "multiculturalismului", noţiuni care uneori sunt invocate de diverse colectivităţi în mod inconştient sau în necunoştinţă de cauză. Nu am fost afectat de aceste măsuri, dar chiar dacă aş fi fost afectat, înţeleg că ele sunt o necesitate pentru protejarea vieţilor călătorilor, deci şi a vieţii mele. O serie de restricţii şi măsuri de securitate vor deveni permanente, ca o adaptare la diversificarea formelor de ameninţare, altele nu. Înăsprirea continuă a măsurilor de securitate face tot mai incomodă o călătorie cu avionul. E dificil de anticipat ce se va întâmpla pe termen lung în acest sector. Dar, într-un cadru mai larg, există un mare pericol de escaladare a violenţei şi terorismului: rude ale celor ucişi în atentate de orice fel, dornice de răzbunare, să se organizeze pentru a-i lovi pe atentatori, inclusiv la ei acasă, aşa cum procedează aceştia acum la adresa Occidentului... Iar răzbunarea va cere din nou răzbunare...Ar fi începutul unui scenariu de coşmar, cu o creştere a violenţei pe tot globul la cote inimaginabile. Eu personal nu, însă măsurile de securitate sunt necesare, indiferent dacă există sau nu vreun complot. Partea proastă este că ele nu vor fi niciodată în măsură să contracareze atacurile teroriste în totalitatea lor. Este o realitate pe care trebuie să o luăm în calcul, iar teroriştii sunt dezaxaţi mintal care nu au legături (de cele mai multe ori) cu nicio organizaţie.
Interzicerea bagajelor de mînă este doar un element din pachetul de măsuri propuse pentru evitarea unor viitoare atentate şi ar trebui să fie o măsură provizorie. În sprijinul ideilor de atentat vine progresul tehnologiei, care în nici un caz nu poate fi oprit. Pentru cineva raţional, a crea o permanenţă sau regulă generală din interzicerea accesului cu bagaje de mână în avion este un semn de provizorat. În acest ritm, nu este exclus ca peste 50 de ani călătorii să fie obligaţi să intre în haine transparente, cu încălţăminte fără tocuri (eventual oferită de compania aeriană) şi eventual doar cu paşaportul şi biletul… La diversitatea ideilor de atentat nu trebuie răspuns decât prin perfecţionarea tehnologiei care permite descoperirea materialelor cu risc mare de periculozitate încă din faza aşa-numitului check-in şi chiar a îmbarcării în aeronave. Doar aşa efectele îşi vor arăta eficienţa în dejucarea iniţiativelor teroriste. Discuţia privind noile măsuri de securitate în nici un caz nu implică o dezbatere asupra drepturilor individuale (precum cel la călătorie şi la propria securitate, puse într-un eventual antagonism aşa cum înţeleg din opinia multor ascultători ai BBC). Este o măsură pe care fiecare companie o propune şi care poate fi evaluată doar prin prisma raţiunii practice. Or, nu ştiu cât de practic este să nu ai dreptul la un bagaj de mână, fie el şi într-o cantitate nesemnificativă. Dacă aceste măsuri vor fi menţinute, ele vor influenţa într-o foarte mică măsură traficul aerian şi asta până când oamenii se vor obişnui. Necesitatea călătoriei va avea câştig de cauză chiar şi în faţa celor mai stranii măsuri de securitate, precum cele anunţate de companiile britanice. De afectat nu am fost încă, însă am fost o victimă a manipulării bagajelor de către hamali. În condiţiile în care după o cursă la Edinburgh valiza a fost ruptă, mai pot avea încredere să-mi pun laptopul pe care înţeleg că nu voi mai avea dreptul să-l iau in avion? 1. Nu am fost afectat personal. Nu am fost afectat. Cred că măsurile de securitate o să mărească teama de zbor şi o să aibă un impact asupra companiilor aeriene. Afectat personal: NU (încă: nu am avut ocazia să ies din ţară până acum).
În condiţiile în care acţiunea teroristă este un act mişelesc, pe la spate, fără avertisment, iar ţintele lor regulate au fost zborurile aeriene, sunt de acord cu orice restricţii impuse de companiile aeriene sau de către agenţiile de securitate aeriană. Zborurile vor fi afectate având în vedere psihoza creată de aceste noi atentate. Un prieten îmi spune aici, în Canada, că în urma lui 11 septembrie 2001 de la New York, 11 martie 2004 - Madrid, atacurile de la Londra din 7 iulie 2005, Paris, iar mai nou ieri la Londra, are crize de fobie când vede câte un turban pe stradă. Deci, el asociază terorismul cu religia musulmană. Faptul de a nu te simţi în siguranţă pe stradă în ţara ta, este un mare pericol. Zborurile aeriene vor fi afectate o perioadă, dar sper că nu va fi de lungă durată. Cum avionul devine tot mai mult o simplă cursă de navetişti, să verifici în cel mai amănunţit detaliu toţi pasagerii este practic imposibil. Nu o dată am trecut prin diverse puncte de body check cu brelocul meu Victorinox care conţine nişte minilame extrem de tăioase, atât eu cât şi controlorii am înclinat zâmbitori din cap. Până când într-o bună zi o doamnă controlor, foarte riguroasă, era cât pe ce să mă reţină pentru tentativa de a trece cu el. "Câte bordeie atâtea obiceie", iar oamenii, prin definiţie sunt imperfecţi. În realitate, orice măsură de precauţie ar adăuga un aeroport, cei ce chiar vor să încalce regulile sunt cu un pas înainte la capitolul inventivitate. Folosite cu abilitate, multe obiecte comune pot să devină arme. Însă în panica paranoică generală stârnită de orice alarma, fie ea chiar falsă, îi stă bine oricărei autorităţi să schiţeze iute gesturi radicale, măsuri de securitate exagerate. De exemplu, penibila fotografie a poliţistului britanic cu pistolul automat la piept, printre băbuţele tragând după ele geamantane pe rotile prin aeroport. Care terorist ar fi atât de netot încât să se dea în spectacol în aeroport, dacă vrea ca planul sa îi mearga? Exact! Niciunul. Oricum, nu este cu nimic mai puţin periculos să călătoreşti într-un tren sau autobuz în plină viteză şi simultan să explodeze 3, 4 bombe deghizate în geamantane. Singura diferenţă este că nu e atât de spectaculos pentru ştirile de-a doua zi. Desi sună cinic, din păcate e destul de real. 1: Nu. 1. Nu am fost afectată personal, dar vecinul trebuia să zboare spre New York astăzi şi şi-a anulat zborul.
Călătoresc frecvent, aşadar sigur voi fi afectată. Chiar dacă sunt greu de îndurat, aceste restricţii sunt necesare. Nu cred în povestea cu dreptul la libertate de mişcare şi alte asemenea fraze sforăitoare, întrucât dreptul omului la viaţă precede dreptul la orice altceva. Aici este din păcate o chestiune pe viaţă şi pe moarte, deci trebuie să fim cu toţii conştienţi. Cred că o parte a restricţiilor se vor permanentiza, însă mai cred şi faptul că va exista un răspuns al tehnologiei care va mai uşura în timp povara acestor restricţii (de exemplu posibilitatea de a detecta explozivii lichizi ascunşi în sucuri). Cred că asemenea restricţii ar trebui însoţite şi de alte măsuri împotriva terorismului. Trebuie să ne apărăm civilizaţia în care trăim cu toate valorile pe care le-am câştigat de-a lungul a mii de ani. Nu cred în efecte de lungă durată ale restricţiilor: uitaţi-vă ce s-a întâmplat după 11 septembrie 2001: a scăzut traficul pentru ceva vreme, pe urmă a crescut la loc. Oamenii trebuie să circule, mai ales pentru afaceri. Descoperirea tentativei de atentat este un mare succes! Regretabil că nu au fost găsite persoanele care aveau asupra lor materialele pentru atentat. Trebuie eliminate aceste restricţii şi riscurile. Foarte bine, orice măsură de siguranţă este binevenită, chiar dacă aceasta restrânge libertatea celor ce călătorec cu avionul. Ceea ce pentru un scurt timp nu prea deranjează, când este vorba de siguranţa şi viaţa călătorilor. De ce să ne exprimăm părerea asupra măsurilor luate după descoperirea unui PRESUPUS complot? Să se dovedească întâi că a fost un complot, de cine a fost organizat, care sunt vinovaţii, etc. şi apoi să se ia măsuri de protecţie. E ca şi cand nu s-ar respecta prezumpţia de nevinovăţie... Măsurile de securitate de pe Otopeni, cel puţin, sunt exagerate. Se profită de astfel de evenimente pentru a ieşi în evidenţă pe plan internaţional sau, şi mai rău, pentru interese personale sau de grup. Ultimele măsuri impuse în Romania sunt interzicerea bagajelor de mână în avion. Decât să mi se fure aparatul foto (practică frecventă la noi) sau să fie distrus în urma manipulării bagajelor, mai bine aleg alte mijloace de transport.
În oala acoperită, nu pică gunoaie! Faţă de aceste pericole măsurile sunt insuficiente. În avion să se intre îmbrăcat sumar şi numai cu biletul şi paşaportul. BBC a facut cândva un reportaj despre asemenea tehnici de manipulare, intitulat "The Power of Nightmares". Cine îl vede, îşi va da seama că nu numai teroriştii sunt implicaţi, dar şi politicienii. Şi eu prefer să ajung teafăr şi nevătămat la destinaţie, dar totuşi mă întreb ce poate fi şi în spatele unei măsuri atât de drastice. Am văzut câteva fotografii de la o demonstraţie islamistă la Londra. Erau purtate ca pancarde nişte ameninţări teribile pentru Europa, care îşi va avea 11/9... Freedom go to Hell...Cred că sunt necesare măsurile şi poate serviciile secrete vor eficiente, altfel fanaticii islamişti vor semăna moarte! Doamne Ajută!
Astfel de măsuri sunt din păcate necesare. În câteva zile voi zbura cu avionul (nu spre Marea Britanie) şi prefer să am neplăceri la aeroport, decât să ajung la "Breaking news - un avion a explodat în aer". Care este soluţia pe termen lung la problema terorismului, cum împăcăm libertatea şi siguranţa, acestea sunt chestiuni strategice, a căror rezolvare nu e simplă. În orice caz, ca să le rezolvăm, trebuie sa rămânem în viaţă şi noi şi lumea în care trăim. Şi pentru a păstra lumea în care trăim este nevoie de înăsprirea unor măsuri de siguranţă. O tristă necesitate.
Referitor la ultima întrebare. O persoană din Anglia intervievată exact în legătură cu aceeaşi temă, a spus ceva de genul: "Da, aş renunţa la dreptruile mele pentru libertate". Tot în aceeaşi idee, Benjamin Franklin spunea că orice societate care renunţă la libertate pentru securitate nu merită nici una nici alta. 1. Temporare spre permanentizare. Se inventează un precedent care devine apoi normalitate şi nimeni nu se întreabă ce şi cum. Adormiţi, ochii raţiunii nu vor vedea restrângerea unor drepturi personale. Manipularea e o artă. E bine că măsurile de securitate au fost sporite, însă am auzit că nu vom avea voie cu lichide şi geluri în bagaje. În care bagaje? În cel de mână? Vă daţi seama câţi oameni folosesc creme, machiaje, parfumuri. Cum să le deplasăm dacă nu e voie? | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Răspuns Dlui Constantin Ioan (Râmnicu Vâlcea): nedumerirea dumneavoastră ca şi soluţia tehnică propusă, deşi uşor naivă, este complet îndreptăţită. E drept că orice pasager obişnuit ar muri axfixiat sau prin îngheţ oriunde la o altitudine de peste 4000 de metri, chiar presupunând că ar supravieţui şocului ejectării, la o viteza medie de 750km/h.
Arhivă