 | | | | | | | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Dosarele de securitate ale politicienilor | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii a anunţat că a primit de la Serviciul Român de Informaţii dosare ale unor oameni politici ţinute până acum "la secret", din motive de siguranţă naţională. Predarea dosarelor a început în urma unei decizii a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, la propunerea preşedintelui Traian Băsescu. Potrivit deciziei CSAT trebuie predate toate dosarele începând "de la nivel parlamentar până la nivel de consilier local". CNSAS trebuie să decidă pe baza acestor dosare dacă aceste persoane au făcut poliţie politică sau nu. Hotărârea CSAT a fost contestată de unii membri ai Parlamentului care au numit-o "ilegală". Credeţi că demersul preşedintelui Băsescu poate fi pus în practică? Era necesară scoaterea de la secret a acestor dosare? Cred că ar fi utilă publicarea pe internet şi în presa a unui CV al fiecarui politician, care să cuprinda şi relaţiile avute cu Securitatea, după care sutele de kilometri de dosare să fie distruse, iar membrii CNSAS şi sutele de funcţionari din subordine să fie îndrumaţi către o muncă cinstită şi utilă societăţii, iar spaţiile ocupate cu dosare să fie vândute la licitaţie poate se mai recuperează ceva din banii cosumaţi inutil de CNSAS. Din păcate, dosariada nu a fost declanşată din dorinţa asanării şi reformării clasei politice româneşti, fapt imposibil de altfel, caracterul execrabil al multor politicieni fiind un dat din naştere, nu căpătat în urma colaborării cu Securitatea, ci a înlăturării unor adversari şi, de ce nu, ai unor "aliaţi" politici. Românul de rând nu va câştiga nimic în urma dosariadei, viitoarea clasă politică românescă ramânând la fel de coruptă şi incompetentă ca şi cea prezentă şi ca cea din trecut. E drăguţă chestia cu Mona Muscă; se putea chiar mai bine. Dar, să înţeleg că Mona Muscă e marea colaboratoare a clanurilor criminale arabe? Să înţeleg că ofiţerii instruiţi la înaltele şcoli militare din lagărul socialist sunt nişte uituci ai lecţiilor despre "duşmanul capitalist"? Ei bine, atunci, ce uitări inteligent plasate în explozivele mreje ale prezentului!
Ceea ce se întâmplă acum cu dosarele de Securitate este tot o diversiune în spatele căreia se afla tot Securitatea şi cei care au cooperat îndeaproape cu ea. Presa aservită şi un număr mare de manipulaţi se "extaziază" aflând de dosarul d-nei Mona Muscă, dar uita de cei care au provocat traume psihice, drame în familii, şantajând pe cei care au prezentat interes pentru Securitate şi trebuiau recrutaţi ca informatori. Ce se face cu acei "devotaţi" lucrători ai Securităţii care, când românul de rând nici nu visa să-şi poată cumpăra o maşină, circulau în ţară şi străinătate cu maşina personală, sau erau gata să facă cele mai mârşave lucruri pentru a-şi onora salariile consistente primite de la Ceauşescu? Nu există niciun turnător în PSD? Nici în PC, sau PD, sau PRM? Toţi care au trecut graniţa ţării au fost obligaţi să coopereze cu Securitatea. Alţii au făcut-o de bună voie. Despre aceştia nu vuieşte presa? De ce acest val de solicitări la CNSAS? De ce acei oameni care, în sfârşit fac ceva acolo, nu sunt lăsaţi să lucreze în mod organizat? Totul este o diversiune cu acelaşi iz ca teroriştii sau "scena" balconului de la Revoluţie. Din nefericire, presa românească merge în continuare pe dezinformare. Făceţi-vă Dumneavoastră datoria de onoare de a atrage atenţia asupra mizeriei morale în care suntem iarăşi târâţi, şi tot de Securitate. Da. Sunt de acord cu transparenţa totală a dosarelor Securităţii, dar de ce aşa târziu. Politicienii care nu au avut caracter în trecut vor fi sancţionaţi la următoarele alegeri, dar nu asta găsesc că e problema cea mai gravă. Despre fondurile fostei Securităţi cine ar trebui să dea socoteală...Cât despre aşa zisele privatizări din ultimii 16 ani ar trebui verificaţi foştii securişti care acum sunt mari magnaţi. Oare afacerile lor s-au făcut cu bani cinstiţi? În principiu trebuie salutată această iniţiativă care de altfel trebuia începută încă din 1990. Părerea unor analişti credibili este că această desecretizare va fi selectivă. Personal doresc să se facă public dosarul Preşedintelui Băsescu. Acesta figurează pe o fişă a informatorilor şcolii superioare de marină, iar în calitate de comandant de navă a declarat că făcea periodic informări la Securitate asupra comportamentului personalului din subordine. De altfel este greu de presupus că în calitate de înalt funcţionar de stat reprezentant la Anvers al NAVROM timp de patru ani nu menţinea legătură cu 'Organele'. În fapt toată această tevatură mi se pare o nouă încercare de abatere a atenţiei populaţiei de la gravele probleme economice cu care se confruntă şi mai ales cu cele cu care se vor confrunta la iarnă şi în special după aderare.
1. România "socialistă" a fost un stat poliţienesc, în care activul de partid şi Securitatea au lucrat mână în mână. La alegerile din 1996 în radioteleviziunea de stat română s-a spus că toţi ziariştii vor trebui să-şi asume trecutul şi să-şi declare statutul de fost colaborator al Securităţii. Simţindu-mă cu" musca pe caciulă" mi-am dat demisia din motive" strict personale". Au trecut de atuni aproape 10 ani şsi nu s-a întâmplat absolut nimic. Securişti şi foşti informatori zeloşi ai Securităţii încă îşi mai dau cu opinia la radio şi televiziunea română! În altă ordine de idei stau şi mă întreb care o fi diferenţa între a face poliţie politică şi a fi acceptat să semnezi un angajament cu Securitatea? După părerea mea nu este nici o diferenţă! Mona Muscă m-a decepţionat TOTAL. Trebuia să-şi fi dat demisia în mod onorabil.
Tot ce i se întâmplă Monei Muscă, ma face să simt un fel de frustrare personală, ca şi cum aceste lucruri mi s-ar întâmpla mie. Regret că nu a avut puterea de a declara aceste lucruri din proprie iniţiativă, pentru că o remarcasem printre femeile politician. Altfel, atitudinea liberalilor mi se pare forţată, pentru că nu au luat aceleaşi măsuri cu Amedeo Lăzărescu, cu Ionescu-Quintus,etc. Din păcate, o greşeală a tinereţii poate văzută cu alţi ochi atunci, distruge o carieră politică şi o imagine şi nu văd ce se mai poate corecta. Sunt destui care aşteptau un astfel de moment, dar "lepădarea de Satana" nu înseamnă numai deconspirarea Monei Muscă. Societatea românească descoperă încă o dată cât a fost de bolnavă. Vom învăţa oare ceva din toate acestea? Greu de dat un răspuns la aceasta întrebare... Totuşi, cu toată admiraţia mea pentru Gabriel Liiceanu, nu pot să fiu de acord cu ceea ce a scris... Sunt foarte fericită că aceste dosare au început să fie scoase de la naftalină. Oamenii au dreptul să ştie cine îi reprezinta politic. Sper ca să se scoată la iveală şi dosarele informatorilor "mărunţi" din toate judeţele ţării, pentru a afla cine a facut rău familiilor noastre. Poate se creează o pagină de internet unde toate aceste dosare să fie oferite publicului larg. Operaţiunea aceasta nu este deloc ilegală, este extraordinar de utilă şi oportună. Mă bucur că am apucat ziua să văd că ceva se mişcă în România în acest sens.
Partidul Comunist şi Securitatea au fost parte din istoria noastră, pe care ne-am meritat-o. Nu am învăţat nimic din păcate din reconcilierile naţionale din Spania post-Franco, din Chile post-Pinochet, din Africa de Sud post-Apartheid, din Salvador post-război civil. Dacă sunt rapoarte de turnători care au distrus cariere, atunci puneţi-le pe masă, şi daţi dosarele justiţiei. Dacă nu, atunci nu mai dezgropaţi gunoaiele ca să vă găsiţi prietenii şi membrii de familie pe listele de oportunişti mizerabili, că tare au fost mulţi. Aceste vânători de vrăjitoare, tip McCarthy sunt semne de intoleranţă şi societate totalitară, de care cu toţii am fugit, şi pe care cu toţii am condamnat-o. Cred că este un element necesar al democratizării societăţii. Adevărul este că s-ar putea face pe această cale şi descoperiri fantastice, cum ar fi autorii revoluţiilor de eliberare naţională din fostele republici sovietice au fost în mare număr în epoca sovietică informatori KGB. După 1987-1992, când s-au deschis frontierele între Moldova şi Romania, foştii informatori KGB din Basrabia au dat strâns mâna cu foştii informatori ai Securităţii. Şi deci, am trecut de fapt o revoluţie KGB - Securitate în toată splendoarea! Demersul preşedintelui Băsescu mi se pare lăudabil. Totuşi, în ceea ce priveşte rezultatele sunt puţin sceptic: atâta timp cât preoţii, de orice confesiune, sunt lăsaţi în pace, mi se pare că are loc o discriminare în favoarea lor, lucru pe care nu-l merită. O asemenea discriminare crează un precedent, care, apoi, se poate transforma în regulă: cine va fi scos de pe listă după preoţi?
De acord, dar cum rămâne cu respectarea Constituţiei? Art. 16 - "Nimeni nu este mai presus de lege". Ce facem cu preşedintele României şi cu slujitorii Bisericii? În practică poate fi pus (dacă-i ordin, cu plăcere!), dar scopul (scopurile) şi finalitatea este (sunt) o nouă diversiune socială pentru ca "plebea" să nu aibă timpul necesar să-şi clarifice opţiunile şi să-şi/să pună întrebările necesare/incomode care-i sperie atât de mult pe "politicienii"(?!) noştri! Când eu aveam o lună, evenimentele din decembrie 1989 erau în floare, iar soţii Ceauşescu erau ucişi, neavând dreptul măcar la demnitate, darămite la ceva mai bun în Sfânta zi de 25 decembrie... Tot intrigat şi stupefiat mă uit, citesc şi despre mineriade, alegerile prezidenţiale etc. Au mai născocit una: dosarele de Securitate ale politicienilor. Ei ştiu bine ce şi cum fac. Nu numai atât, dar le şi place. Cum nimic nu e cert şi clar de 17 ani încoace, nici clasa politică nu va deveni mai transparentă. Aşadar, nu vreau să-mi bat capul de tot cu nişte "domni" ( unii cu liceul neterminat... ) lipsiţi de coloană vertebrală necesară şi care mai nenorocesc un popor lipsit de sprijinul lui Dumnezeu datorită şi păcatelor comunismului, şi ale lor, şi ale noastre. Se joacă de-a dumnezeii cu legislaţia şi cu tot... Închei prin a spune că generaţiile ce n-au avut nici o legătură concretă cu ante '89, vor aduce adevărata lumină necesară şi celor trecuţi, şi celor prezenţi, şi celor ce vor urma. Până va înflori şi înmuguri ROMÂNIA, răbdare (păcatele sunt transmisibile). Cum poate SRI să declare "motive de siguranţă naţională" faptul că un cetăţean, oricare ar fi el poate să beneficieze de "protecţia părintească a Securităţii de azi " şi să nu fie făcut public dosarul cu activitatea de turnător. Poate mai curând să spună motive de neînţelegeri privind costul de nepublicare al unui dosar. Întrebarea care ar trebui adresata noii Securităţi este: ce este mai important pentru siguranţa naţională, să ştim ce poame turnătoare avem la conducere sau să considere că nu avem dreptul să ştim cine e plătit din banii noştri şi ce fel de caracter are. Securitatea a luat şi ia decizii dezastruoase în numele contribuabililor fără să fi ţinut vreodată seama de ce vor cetăţenii, de fapt Securitatea nu poate face nici măcar diferenţa dintre un pui de curcă şi unul de găină. Aşa că rămâne să plătim taxe în continuare unei Securităţi care a stat cu mâinile în sân privind cum de duce de râpă România. Cei care încă îi iau apărarea informatoarei Dana ar trebui să vadă. Colaborarea cu Serviciile de Stat în lumea comunistă şi cu Partidul Comunist (unicul partid de guvernământ) era una dintre posibilităţile sigure de avansare pe scara socială, indiferent de meseria pe care ai practicat-o. Deci o anchetă astăzi, dacă ai fost implicat înainte de 1989 în Securitate sau Partid, mi se pare deplasată. Şi asta cu atât mai mult în cazul că făceai parte dintr-un grup etnic minoritar. Toate regimurile totalitare duc aceeasi politică, de apartenenţă. N-a trecut prea mult timp de atunci ca să fi uitat totul. Unii informatori sau colaboratori - date fiind desele întrevederi pe care le aveau cu ofiţerul de Securitate care răspundea de unitatea respectivă erau cunoscuţi.Teama de aceştia era mare, dacă "turnau" ceva, dosarul tău putea ajunge pentu toată viaţa o adevărată piatră de moară care indiferent cât şi cum munceai te trăgea mereu în jos. Dacă colaboratorul era desconspirat era mai simplu: în prezenţa lui nu spuneai glume politice, nu vorbeai de cozi, de ce se mai spunea la BBC sau Europa Libera, etc...Colaboratorii anonimi erau şi mai periculoşi te provocau la discuţii să afle ce şi cum gândeşti, iar dacă nu gândeai ca un om nou, educat în spiritul învăţăturii marxist-leniniste erai ca şi mort. Colaboratorul avea o serie de avataje ca promovare rapidă, prioritate la locuinţă din fondul de stat, prime mai mari etc...Mona Muscă e o profitoare, prin minciună a ajuns în parlament, leafă grasă, plimbări, plimbări...pensie să nu mai vorbim. Ar putea să se retragă într-o mănăstire să se roage, poate va găsi la Cel de Sus iertare, dacă are puţin regret sau mustrări de conştinţă. Mărturisesc că îmi este greu să înţeleg de ce sunt persoane care găsesc circumstanţe atenuante "Danei", numele de cod al Monei Muscă. Chiar dumneaei a arătat pe postul public de televiziune angajamentul luat faţă de fosta Securitate. Nu este şi acest angajament o formă de colaborare cu Securitatea? Ar trebui acum să inventăm definiţii ale cuvântului colaborare sau să creăm diferite sintagme precum "colaborare principală", "colaborare secundară", pentru a scoate cu basma curată pe politicienii ipocriţi care îşi creează alta imagine decât cea confirmată de documente? A subliniat insistent că "nu ar fi făcut o secundă poliţie politică". Aici nu cred că e vorba de poliţie politică, ci de colaborare care poate lua multiple forme. Sigur că poliţia politică este forma poate cea mai gravă, însă nu cred că scuză cu nimic angajamentul, mai ales în faţa legii care se referă la orice formă de colaboare… Doamna Mona Muscă şi cei asemenea domniei sale nu ar trebui sa uite că: Felicitări doamnei Mona Muscă pentru curajul de a-şi face publice, din proprie iniţiativa, dosarele de Securitate şi pentru că a recunoscut public că a făcut un angajament cu Securitatea. Cred că acest gest va conduce la o CREŞTERE a popularităţii şi credibilităţii doamnei Muscă. Răspunsul meu la întrebările de la Forum este DA. Ca paie bune pe foc, era foarte foarte necesar ca Preşedintele Tuturor Românilor să fugă înainte. Adică să arunce dosarele în urmã. Să nu ne aşteptăm ca tocmai acum lucrurile să meargă strună. Merge şi-aşa ! E modelul nostru original de a se "pune lucrurile în practică". Era tocmai cutia Pandorei ce ne mai lipsea. Loviturile sub centură şi le vor administra singuri domnişoarele, doamnele şi domnii din sferele înalte ale politicii, că se pricep. Se vede la dosar, chiar şi când are numai o filă, cea cu semnătura. Ca în cazul unei anumite Doamne de la studenţii străini de la Universitatea timişoreană a anilor '70. Chiar dacă vor fi şi cinici câştigători, de-acum încolo nu cred ca le va fi somnul dulce. Poate numai dacă vor părăsi masa cu gustoasele delicatese ale puterii. De ruşine. Clasa politică românească trebuie zdruncinată din temelii şi primenită. După dosariadă sa vină alegerile. E timpul ca oamenii de caracter, tinerii instruiţi să iasă în faţă. România merită acest lucru şi demersul domnului Băsescu este de lăudat!
Mi-a părut foarte rău să aflu că şi doamna Musca a colaborat cu Securitatea. Doamna Muscă ar fi trebuit să-şi asume trecutul şi aşa cum o ştim toţi ca o persoană plină de temperament şi mândrie să-şi fi anunţat demisia din politică. Ar fi fost un gest super şi apreciat. Dar, nu a fost să fie. Politica românească este cu adevărat o scenă de comedie! Păcat, dar dacă nu se poate altcumva... Părerea mea este că demersul poate fi pus in practică deoarece a trecut destul timp de la Revoluţie şi acum se pot găsi şi înlocuitori pentru ''parlamentarii şi demnitarii'' care ocupă funcţii importante în stat. Probabil că Preşedintele Băsescu încearcă (şi sper că nu se luptă de unul singur cu morile de vânt) să facă ceva bun pentru democraţia din România. Partea grea este că îi mai trebuie câteva mandate până să vadă românul de rânde transparenţă şi seriozitate în politica românească.
Asupra mea s-au făcut încercări de racolare de către Securitate timp de vreun an şi jumătate prin anii 1965. Nu am acceptat, nu am semnat vreun angajament şi nu am turnat. Deci se putea trăi şi fără să fii colaborator al Securităţii. Este drept că nu am ajuns şef şi că mi s-a refuzat o plecare în străinătate. Să ne întoarcem la colaboratorul Securităţii Dana. Personal cred că demersul domnului Băsescu este plin de seriozitate, desfăcând prin decizia CSAT, "cutia-Pandorei", a trecutului comunist-românesc, care a năruit şi distrus multe destine. După lenea şi nesimţirea parlamentarilor, afişate prin chiul şi tegiversare, dosarele de la SRI la CNSAS nu ar fi ajuns niciodată ca să fie desconspirate. Şi aşa nu cred în moralitatea politicienilor. Partea frumoasă a dosariadei, este cu totul alta: de abia aştept să-i văd desconspiraţi pe cei care ţin Evanghelia Mântuirii în mână şi au fost nişte netrebnici turnători, lucrând mână în mână cu Securitatea pentru ca enoriaşii(fraţii) lor să ajungă după gratii, aceştia din urmă încrezându-se orbeşte în duhovnicii lor! E necesar dintr-un considerent pragmatic. Nu poţi încredinţa gestionarea şi apărarea valorilor care fac baza sistemului pentru care au murit 1000 de oameni în '89 şi alte multe mii înainte unor politicieni fără convingeri pentru aceste valori, unor conştiinţe versatile, susceptibile în orice moment de a-şi schimba din oportunism crezurile! Nu de alta, dar de prea multe ori în istoria noastră am făcut acest lucru şi se vede cu ce rezultate.
CNSAS ar trebui să clarifice înţelesul sintagmei "Poliţie politică" pentru a evita situaţiile în care apar 3-3 voturi! Probabil membrii dau altă interpretare poliţiei politice, unii au semnat o daclaraţie, alţii au excelat prin denunţuri contra disidenţilor, alţii au evitat să compromită pe cineva! Valul de cereri de dosare îmi aminteşte de inundarea populaţiei cu LAMBADA în ianuarie 1990... Ar trebui înlocuiţi rapid membrii care absentează. Felicitări pentru iniţiativa de a se vedea toate dosarele oamenilor importanţi în stat. În acest fel, cred că adevărul se va afla şi nu vor mai fi persoane ce pot fi şantajate cu propriul dosar. Ţara trebuie să meargă înainte şi nu să privim mereu înapoi, aşa cum există o tendinţă la noi, păguboasă. Dacă actualele legi recunosc faptul că Securitatea a fost o instituţie odioasă, la fel şi Partidul Comunist, care erau duşmanii propriului popor, de ce legea 19/2000 a pensiilor le dă acestora cele mai mari pensii, care ajung până la 1000 EURO în timp ce un cetăţean care a prestat munci utile societăţii româneşti primeşte în jur de 150 EURO. Consider că securiştii şi nomenclaturiştii de partid nu merită aceste pensii, iar legea pensiilor pentru aceste categorii ar trebui revizuită. Felicitări preşedintelui Băsescu pentru iniţiativă. Nu-i de loc surprinzător numărul mare al corespondenţilor, mai ales că din alte surse media, îmi dau seama că majoritatea celor interesaţi de tema sunt tineri. Ei vor să ştie ADEVĂRUL, cum s-au îmbogăţit unii atât de rapid, în timp ce alţii duc un trai mai mult decât modest. Nu este vorba despre isteria provocată de dosare, nici despre aşa zisa dosariadă. Cine se arată îngrijorat de efectele acestei acţiuni poate sta liniştit: nu vor fi vendete, lupte de stradă, ci numai trecerea pe la NUFĂRUL politic al CNSAS-ului, căruia îi urez mai multă fermitate şi curaj atunci când votează. Cine nu ştie că securiştii de la serviciu, aşa numitii cei-şti, în decembrie '89, după o dispariţie strategică de foarte puţin timp, au reapărut în postura de oameni de afaceri? Cu ce bani oare, pentru că noi, cei mărunţi nu îndrăzneam să păstrăm nici câteva copeici rămase de la vreo excursie cu ONT-ul în URSS; în schimb, ei aveau dolari. Nu poţi construi o casă trainică folosind uscături, moloz, deşeuri, rebuturi. Sunt foarte optimist în succesul acestei acţiuni. Poate finalmente, Europa ne va privi cu alţi ochi decât până acum. Toţi politicienii români care au onoare şi se pretind a fi patrioţi şi cinstiţi ar trebui, din proprie iniţiativă, să-şi dea publicităţii dosarele de Securitate puse la dispozişia lor de către CNSAS. Sunt curios dacă acest lucru se va întâmpla vreodată în România. Motivul de "Siguranţă Naţională" ne aduce aminte de motivul de "Independenţă Naţională" practicat de Ceauşescu în politica lui de control şi umilire naţională a românilor. De data aceasta motivul de "Siguranţă Naţională" este folosit ca detergent în spălarea unui trecut politic odios de către urmaşii lui Ceauşescu în dorinţa lor de a continua controlul şi implicit umilirea românilor. Fără a clarifica trecutul, România nu poate spera la un viitor onorabil şi la respectul internaţional. Adevărul doare, dar în acelaşi timp vindecă. Decizia CSAT vine prea târziu. Dar mai bine mai târziu decât niciodată. Important este ca dosarele să fie analizate obiectiv şi fără a fi politizate. Nu războiul civil ne paste, ci o circotecă care să compromită alta idee care, în celelalte tari, a contribuit pozitiv la bunul mers al reformelor. O personalitate politică demascată a fi facut poliţie politică poate fi sancţionată direct de electorat dacă va fi introdus votul uninominal, altfel se va ajunge din nou la efecte perverse (trece neobservat pe o listă sau e respinsă o întreagă listă pe motiv că o personalitate înscrisă este deconspirată de CNSAS). Cu toate acestea, eu, personal am nevoie să ştiu adevărul. Ce voi face cu acest adavăr, ramâne de văzut. Demersul Preşedintelui ar putea fi pus în practică. Dar, adevărul doare şi s-ar putea crea mari probleme, oricum ele aparţin de domeniul trecutului. Şi trecutul nu se mai poate schimba. Asta chiar dacă nu ne convine. În ultimii ani în loc să se evidenţieze faptele bune se împroaşcă cu noroi în toate. Interpretarea dată de avocatul domnului Dan Voiculescu situaţiei când se consideră dublu votul preşedintelui CNSAS este ilogică. Dacă din cei 9 prezenţi, 5 ar fi votat DA/NU, nu s-ar mai fi ajuns la situaţia de egalitate. Este absolute lipsit de logică să pretinzi să ai egalitate în majoritate. Din 9 votanţi nu poţi avea 2 tabere cu 5 voturi. Domnii parlamentari cărora li s-a părut ilegală desconspirarea foştilor securişti, ar trebui să nu uite că în decembrie '89 au murit oameni pentru treaba asta. E foarte uşor acum să li se pară ilegal, după ce au pus mâna pe atâtea pârghii de conducere a statului...De ce nu au cerut asta în zilele de după Revoluţie? De ce nu au invocat atunci "siguranţa naţională"? Doar din laşitate...
Înaintea dosarelor politicienilor, CNSAS ar trebui să analizeze dosarele judecătorilor care vor judeca eventualele contestaţii împotriva deciziilor CNSAS. Dacă acolo există "simpatii" informaţionale, atunci România nu va avea nici un colaborator declarat al Securităţii. 1. Hotărârea CSAT a fost contestată de unii ca "ilegală" că probabil au ştiut ei de mai de mult cum trebuie scrisă legea ca să nu se afle ce este în dosare. Poate, concret nu pot să dovedesc. Extrem de binevenit demersul Domnului Preşedinte, trebuie aplicat neîntârziat. Încet dar sigur, mai toţi Securiştii neînduplecaţi de odinioară vor dispărea de prin cotloanele "clasei" noastre politice, din motive mai degrabă naturale, decât de morală. Însă nădejdea pe care trebuie să o tragem este că în timp, în urma exerciţiilor, vom dobândi şi noi românii un frumos obicei din ţările din vest. Anume demisia spontană, cauzata chiar şi de un simplu zvon. Voluntare sau nu, demisiile se ţin lanţ când se iscă o suspiciune, cât de vagă ar fi ea, ce ar putea afecta CREDIBILITATEA unui individ sau grup. Până o să ajungem la acest nivel de respect civic ceea ce cu dezinvoltură numim exerciţiu democratic nu va fi decât o şugubeaţă maimuţăreală între nişte elevi de şcoală profesională. Hai mai vioi cu demisia, stimaţi tovarăşi! Toate demersurile şi acţiunile ce le urmează pot fi făcute cu bună credinţă sau cu rea credinţă, astfel se poate atinge ţinta sau poate fi ratată încă o dată.
Legătura dintre credincioşi si Biserică este foarte strânsă. Dacă Legea Lustraţiei nu-i va privi şi pe preoţi, Securitatea va influenţa "mascat" mai departe judecata oamenilor. Această manipulare trebuie avută în vedere, cu toate gravele sale urmări. Nu pot să uit cum, după Revoluţie, un preot de la o biserică centrală din Bucuresti (părintele Toader), sfătuia asistenţa, care-i asculta PREDICA, să nu aibă incredere în "aşa-zisa credinţă" a Partidului Creştin-Democrat! Nu-mi venea să cred ce aud, drept pentru care am părăsit acea biserică pentru totdeauna. Avea indicaţie să spună aşa ceva, a făcut-o din proprie inţiativă - este la fel de grav. PSD-ul a câştigat alegerile, de fiecare dată, cu ajutorul unor astfel de preoţi. Şi nimic nu-i de mirare, când însuşi Patriarhul Teoctist este suspectat drept colaborator al al acestei satanice instituţii. În biserici şi in şcoli "cuvântul" ce formează conştiinţe trebuie lăsat a fi rostit doar de oameni capabili să educe, cu gândul la România de mâine. Da, poate fi pus în practică. Cred că este necesar ca toţi politicenii să părăsească scena politică şi să lase loc tinerilor care nu au facut poliţie poitica!!! Niciodată nu este prea târziu. În ceea ce priveşte deconspirarea rectorilor care au făcut poliţie politică, stau şi mă întreb: de ce numai a rectorilor? De exemplu, dacă rectorul lipseşte din universitate, are drept de semnătură, conform regulamentului, unul din prorectori. Analog un prodecan in lipsa decanului. De aceea, găsesc oportună chiar şi deconspirarea prorectorilor...Se poate merge chiar şi până la şefi de catedră, deşi aceasta ar necesita mai mult timp (ar însemna verificarea a încă vreo câteva sute de dosare). Oricum, Ordonanţa 16/2006, la lit. r, art. 2 a extins (faţă de Legea 187/1999) posibilitatea fiecărui cetăţean român de a cunoaşte, la cerere, dacă un secretar ştiinţific de facultate sau un şef catedra a făcut sau nu poliţie politică. Şi totul trebuie făcut cât mai repede pentru că, din câte am citit in ziare, prin luna aprilie a.c., Senatul României a "ciuntit" (la vot) lit. r din ordonanţa sus-menţionată, în sensul că, nu ORICE cetăţean poate afla, la cerere, dacă persoane cu funcţii de conducere din universităţi au făcut sau nu poliţie politică, ci numai CONDUCEREA universităţilor. Păi cum "corb la corb nu-şi scoate ochii", vom aştepta "ad calendas graecas" până să vedem că un anumit rector sau decan va cere informaţii la CNSAS despre un alt cadru didactic cu funcţie de conducere. De aceea, maşina deconspirării trebuie să accelereze pentru ca nu cumva Camera Deputaţilor să "bată în cuie" (adică să legifereze "conspirarea" rectorilor et co.) ceea ce a votat Senatul! Şi atunci ne vom lua "adio" de la deconspirarea şefilor din universităti! Consider că dosarele de Securitate ale politicienilor trebuie publicate complet, pentru a şti cu cine vom vota la viitoarele alegeri, indiferent de consecinţele care vor apărea în urma desconspirării unor persoane politice care ne-au condus sau ne conduc, adevărul trebuie să iasă la lumină. 1. Probabil parţial. Multe dosare au fost sau vor fi distruse. De 16 ani ne "chinuim" sa aflăm numele celor care au înlocuit valoarea cu nonvaloarea, celor care au susţinut un regim totalitar, celor care au distrus vieţile a mii de români. IMPOSIBIL, deoarece cei care au activat în cadrul poliţiei politice comuniste, conduc în continuare România. Probabil că demersul domnului Băsescu va avea un oarecare ecou, dar ce se va întâmpla când nu va mai fi preşedintele României? Şi încă ceva: de ce unii parlamentari consideră că unele dosare nu trebuie desecretizate, în fond este vorba despre "turnători" şi nu de ofiţerii Securităţii, acei turnători care nu aveau nici un fel de scrupule, verticalitate, bun simţ...adică ceea ce lipseşte unora din clasa politică, CAM IZBITOARE ASEMĂNARE, nu credeţi???
Gustul pentru scandal al românilor va fi încă o dată satisfăcut şi toate problemele importante ale societăţii româneşti actuale, diminuate sau eludate. Asta îmi aminteşte de zbuciumul Americii din perioada anilor '50 - "vânătoarea de vrăjitoare", o ruşine datorată tâmpeniilor senatorului McCarthy. Eu zic că în România trebuie să primeze interesul pentru profesionalism, competenţă şi inovaţie, cu astea trebuie înviorată societatea românească, nu cu veşnica pâră şi ură, care totdeauna ne-au măcinat forţele şi ne-au îndepărtat de obiectivele majore. Declinul tot mai accentuat al interesului celor care conduc se vede din mersul actual al treburilor statului: şefii serviciilor secrete demişi, prim ministrul cu piciorul in ghips, parlamentul şi preşedintele, în vacanţă. Ţara merge aşa cum ştie ea, iar aceste "zgândareli" nu fac decât să o mai trezească din somn. Ce-mi pasă cine pe cine a turnat, dacă impostura şi prostia sunt la ele acasă şi fiecare îşi dă cu părerea tocmai acolo unde habar nu are despre ce este vorba? Îşi închipuie cineva că o societate umană poate evolua cu scandaluri, impostură şi aducerea în prim plan numai pe criterii politice? Cred că suntem pe un drum greşit, dar n-ar fi prima dată, nu-i aş? Şi-apoi, de turnători tot nu vom scăpa niciodată!
Am parcurs intervenţiile celorlalţi participanţi la forum şi voi îndrăzni, de această dată, să pornesc de la ideile domniilor lor şi să fac unele mici comentarii.
Indiscutabil,nu! Puteţi oricând să mă verificaţi cât vreţi, pentru că nici măcar nu am fost membră de partid în perioada ceauşistă, deci este din start exclus ca eu să fac parte din această categorie. Mă declar însă total impotriva divulgării secretelor Statului Român, indiferent la cine s-ar referi aceste dosare. Ele ar semăna ură şi resentimente între români, ar duce la conflicte interetnice şi noi nu avem nevoie de aşa ceva. Pe mine nu mă interesează cine "m-a turnat" la Securitate şi nici ce a făcut această instituţie. Ea şi-a făcut cu discernământ datoria faţă de ţară şi faţă de cetăţenii ei. Eu sunt mărturia vie că nu m-a obligat nimeni să fac nimic împotriva voinţei mele...De ce să nu avem simţul răspunderii şi să punem lipsa noastră de verticalitate pe seama altora? Am fost şi rămân un bun cetăţean român, mi-am slujit şi-mi slujesc ţara cu aceeaşi credinţă şi nu-mi pasă de dosarele celor care au colaborat sau nu cu Securitatea. E treaba lor, cine este interesat de trecut...Eu vreau să privesc în viitor, sa cred în dragoste, nu în ură. Este o enigmă-întrebare la care pot răspunde numai cei bine informaţi. În emisiunea "Discuţia săptămânii" s-a analizat temeinic acest subiect. S-ar mai putea spune că este un examen pe care îl dă democraţia românească. Să nu ne grăbim cu pronosticuri. Rezultatul după meci. Cred că este foarte necesară aflarea adevărului în legătură cu politicienii noştri de frunte, pentru a mai curăţa puţin scena politică. Deşi, toate acestea vor avea un efect prea mic, dacă nu se modifica legea electorală şi nu se aplică alegerea cu vot uninominal.
Da, poate fi pusă în practică şi chiar este necesară. Ca să terminam odată cu tensiunea dosarelor şi să ne mai spălăm sufletul politic. În alte ţări s-a reuşit. Trebuie să scoatem mizeria afară ca să putem să ne facem curat în casa politică. Cei dintre noi aflaţi dincolo de amiaza vieţii îşi amintesc de obsesia comparării ţării noastre de către vechiul regim cu o grădină. De aici şi numele unor poezii, sau emisiuni de muzică populară. Şi totuşi, cu această ocazie mă duce gândul la comparaţia cu o altă grădină, cea a celebrului personaj al lui Lampedusa, principele Salina. Într-o zi toridă siciliană parfumul puternic al florilor capătă din cauza caniculei un miros fetid. Şi totuşi, se mai adaugă ceva la acest miros pestilenţial. Bendico, prietenul patruped, descoperă un cadavru de soldat, adevărata cauză a disconfortului olfactiv princiar. Noi, cei din România postcomunisă ne-am obişnuit cu acest miros de cadavru în putrefacţie pe care îl generează destinele profanate de către regimul comunist şi care nu îşi vor afla liniştea decât atunci când li se va face dreptate. Între timp, noi orbecăim prin această grădină neîngrijită şi ne împiedicăm de buruienile care au crescut cât gardul, fără să le vedem. Cei care s-au autointitulat grădinari ai acestei ţări ca o floare, a se înţelege foşti securişti şi actuali prosperi oameni de afaceri, filosofi de ocazie şi politicieni, o astfel de grădină au fost în stare să ne ofere. Depinde de noi "florile" dacă ne vom mulţumi să rãmânem la stadiul vegetal, sau să imităm pădurea Birnam care începe să păşească spre reşedinţa de pe dealul Dunsinane a lui Macbeth împlinind în acest fel profeţia decăderii funestului personaj.
Problema scenei politice româneşti nu este atât ocultarea dosarelor, cât lipsa unui set riguros de valori şi norme care funcţionează în societăţile sănătoase. În fiecare clipă a prezentului postdecembrist s-au petrecut netrebnicii şi ticăloşii cu nimic mai prejos decât cele din multinvocatele dosare şi nu a existat nici o reacţie a instituţiilor statului sau a României profunde. Într-o lume în care cinstea, corectitudinea, loaialitatea, demnitatea, onoarea sunt vorbe goale, desconspirarea celor mai abjecte dosare nu va produce mai multă emoţie decât moartea unei muşte! Deprimant este faptul că în peisajul intelectual şi politic nu se văd acele conştiinţe capabile să impună aceste valori! Nu de alta, pentru că Golden Blitz, Steaua, Select şi care-or mai fi, nu sunt nici academii, nici sihăstrii. Propunerea Preşedintelui României a venit foarte târziu. O astfel de propunere trebuia să vină încă din anul 1990 de la primul preşedinte de atunci al României, respectiv Ion Iliescu. Dar acest prim preşedinte al României nu a dorit acest lucru, ba mai mult a tras de timp pentru a permite persoanelor care au lucrat în Securitate să-şi ajusteze dosarele aşa cum au dorit ei. Mai mult ca sigur dosarele politicienilor compromişi nu mai există. Există doar dosarele cetăţenilor simpli care au fost urmăriţi de acele personaje celebre numiţi informatori. Acest caz dovedeste clar ca SRI este cel mai important serviciu din stat.Presedintele numeste seful Serviciilor, Parlamentul il valideaza apoi.Cand acesta demisioneaza el se adreseaza ,cum este si firesc, celui care l-a numit in functie,adica Presedintelui,urmand ca acesta sa decida...De vreme ce Presedintele a refuzat sa inainteze propuneri de inlocuire,luati-i tacerea drept un raspuns..Se poate si asa...In Servicii exista adesea legi nescrise. Da, cred că demersul preşedintelui poate fi pus în practică, cu condiţia ca acest demers să fie unul serios şi care să fie dus până la capăt. Dacă din nou se vor ascunde nume de oameni compromişi politic numai pentru că acum ocupă funcţii înalte în stat, atunci totul este propagandă politică şi nu este ceva serios. Până la proba contrarie, să sperăm totuşi că se va merge până la capăt pentru a termina odată şi cu această problemă veche de 17 ani.
1)Da, demersul preşedintelui poate fi pus în practică. Cine se poate opune fără a se auto-incrimina? Poate preşedintele însuşi, dacă cineva îl va convinge să se răzgândească. Acţiunea este salutară, dar va fi dificil de pus în practică! Să fim optimişti !
Bineînţeles că poate fi pus în practică, şi va fi pus în practică. Acest demers va deveni însă şi credibil în momentul în care persoane cheie din Partidul Democrat vor fi eliminate de pe scena politică, ca efect de bumerang al initiaţivei prezidenţiale. Scoaterea de la secret a acestor dosare era necesară de multă vreme, pentru a repara moral societatea noastră în urma loviturii de stat din 1989. Acum însă, când deja patrimoniul de stat a fost transferat în mâini private şi toate buzunarele sunt ticsite, acest demers este tardiv. Fără vot uninominal această măsură este ca o scrisoare fără timbru! De data asta pot spune BRAVO Domnule Preşedinte Traian Băsescu! Aşa vă vor cei care v-au votat. Trebuie deconspiraţi şi analizaţi TOŢI, de la primul securist sau informator din 1948 şi până la ultimul. Parlamentarii (indiferent de apartenenţă politică) care contestă şi numesc "ilegală" hotărârea CSAT să-şi dea seama că dânşii sunt ILEGALI în faţa poporului român şi a viitorului european. Demersul Preşedintelui Băsescu este salutar şi e bine că directorul interimar al SRI a trecut la predarea către CNSAS a dosarelor politicienilor din România. Dar prima urgenţă este deconspirarea Securiştilor, inclusiv a celor acoperiţi.
Păcat că am pierdut 17 ani până să se ajungă la asta. Pentru cei pe care '89 ne-a prins după "prima tinereţe" e cam târziu! Demersul preşedintelui Băsescu poate fi pus în practică şi trebuie să fie. Cât se va respecta, cât va fi de completă, rămâne de văzut. Scoaterea de la secret a dosarelor era necesară, ei trebuie cunoscuţi. Preşedintele nu poate trăi fără crize, din ele se hrăneşte, din ele se dezvoltă (încă) dar, să fie atent, să nu se şi sfârşească (ca om politic, mă refer) tot din crize. A fost mare prieten cu toţi "ticăloşiţii" până şi-a aranjat obrazul, după care i-a dat la o parte. Dar dacă, vreunul, şi-a păstrat un as în mânecă?...Dă Doamne! Să se înceapă curăţenia cu el! Şi apoi, să fie dusa până la capăt, nu până la limita la care nu deranjează puterea momentului...
Felicitări Domnului Preşedinte Traian Băsescu! Valoarea căpitanului în furtună se vede. DA! "Dezgoliţi tot adevărul şi le spuneţi tuturor...". Primul să răspundă preşedintele "sărac şi cinstit", de ce a ascuns adevărul? Demersul Preşedintelui Băsescu răspunde aşteptărilor de ani de zile ale românilor şi poate fi pus în practică, cu condiţia să fie neutralizaţi opozanţii vizaţi, persoane suspuse. Aceştia nu vor să piardă pârghiile puterii şi privilegiile aferente. Din păcate ei şi-au pregătit copiii, nepoţii, rudele cu trecut "curat" să preia aceste pârghii, existând o complicitate tacită şi asistenţă mutuală între diferitele zone ale puterii pentru continuitatea puterii. Aşa că mafia lor va deţine controlul Romaniei şi în viitor. De vină este şi societatea civilă care, după eşecul Alianţei Civice de a forma lideri, nu se mai implică în identificarea unor lideri din afara zonei mafiote. Mi-a plăcut iniţiativa ONG-urilor pentru un Parlament Curat, aş vrea să-i vad acum la treabă cu găsirea unor lideri de alt tip, şcoliţi (şi) în vest, dinamici, pragmatici şi versatili, simpli şi direcţi. Atunci nu am mai avea personaj de genul Ministrului Apărării Naţionale, care nu ştie o boabă de limbă străină şi abia leaga două vorbe chiar şi în limba maternă. Ar fi fost de-a dreptul de neimaginat ca un astfel de demers să nu fie contestat! Am încetat de multă vreme să mă entuziasmez în faţa unor "iniţiative" pe care le-am aşteptat cu sufletul la gură de 17 ani încoace şi mă îndoiesc profund de faptul că vreuna dintre ele ar fi dezinteresată. Dar, chiar şi aşa stând lucrurile, dacă până la urmă reuşeşte, putem spune că-i mai bine mai târziu decât niciodată. Dacă nu reuşeşte, Băsescu s-a spălat pe mâini, a vrut, dar nu s-a putut - aşa cum nu poate fi nimeni tras la răspundere în ţara asta, iar noi rămânem pe mai departe o mare adunătură de proşti, la cheremul clicii securisto-comuniste care acum e bine consolidată economic şi politic, deci cu mult mai greu de atacat - că de anihilat, cred că nici vorbă nu poate fi! Dar, până nu se face lumină în problema dosarelor şi curăţenie în rândul acestor "politicieni" care au secătuit şi distrus ţara, fără ruşine, timp de 17 ani, nu vom avea demnitate şi nici viitor.
După atâta amar de ani, demersul poate fi încă un act care să vizeze doar acumularea de capital politic. Dacă şi în ce măsură se va concretiza, rămâne de văzut. Necesar a fost şi încă este, chiar dacă este atât de tardiv, puţin se mai poate îndrepta când stratificarea economică este atât de clarăşi imposibil de modificat, implicit puterea şi-a găsit locul dincolo de show democratic. Cererea Preşedintelui poate fi pusă în practică! Daca va fi completă, privind toţi politicienii, este altă poveste. Ar trebui afişat dacă sunt predate dosarele tuturor politicienilor şi când au fost făcute modificări sau ştergeri de date. Dacă se poate şti acest lucru, îl aşteptam de mult să vedem cârtiţele din partide, parlament, guvern. Aşteptăm rezultatele. Este bine că s-a început! Nu-i rău, dar este foarte târziu. Adevărurile ţinute sub tăcere devin otrăvitoare, spunea Nietzsche şi la noi scena politică a devenit atât de toxică, încât remediul nu poate veni decât prin...Holocaust. Pe de altă parte, cred că ne preocupă prea mult trecutul, prezentul ne este indiferent şi probabil că viitor nu mai avem.
Aşa cum ne-a obişnuit preşedintele Băsescu, toată discuţia iniţiată în jurul dosarelor oamenilor politici nu este altceva decât praf în ochi. Care dosare? Într-o ţară în care banul cumpără orice, chiar putem fi atât de naivi încât să credem că au rămas dosare, cu adevărat importante, necurăţate de mizerie până chiar la dispariţia totală? Când ştim că nu puteai face carieră înainte de '89 decât cu sprijin securisto-politic, care evident că era cu dus şi întors, cum putem crede în imacularea dosarelor lui Băsescu, Voiculescu, şamd? De remarcat că Bãsescu, "politician" cu state vechi, a aşteptat 16 ani să facă valuri pe subiectul dosarelor. Ca el mulţi alţii. Mi-aş dori o formulă magică prin care să dispară toţi aceia care nu au nici cea mai mică preocupare pentru binele ţării, dar mă tem că e imposibil. Răul e în măduva societăţii noastre. Mizăm pe tânăra generaţie, dar nu vedem ce lecţii primesc chiar şi ei trăind în România. O mare parte dintre cei care au facut poliţie politică au avut rezultate bune, care au adus statului diverse avantaje, o altă parte dintre ei au bătut apa în piuă, fără să aducă prejudicii sau avantaje niciuneia dintre părţi, dar şi-au păstrat poziţia socială în acel regim şi au profitat de anumite avantaje. Credeţi că pentru generaţia actuală, pentru populaţia României mai are vreo importanţă cine sunt aceştia? Pentru mine nu mai are nicio importanţă. În contextul actual al relaţiilor sociale din Romania şi din Europa este imperios necesar să fie respectată dorinţa şi opţiunea electoratului. Eu nu am mai fost la votare din două motive: Sigur că demersul poate fi pus în practică. Rezultatul se va vedea, în mod cert. Dar, legat de circul dosarelor marilor politicieni de după '89, constatăm că ei au avut pârghiile în mână şi le-au "învârtit" cum au dorit pentru conservarea şi dezvoltarea intereselor personale. Iar rezultatul încercării deconspirării securiştilor politiceni, ad hoc după Revoluţie, va arăta românilor câtă influenţă au ei în acest moment. Scoaterea de la secret a dosarelor este necesară. Poate fi pusă în practică.
Obstinaţia cu care SRI se opune pe căi oculte oricărui control, nu poate fi explicată decât de dorinţa sa nemăsurată de putere. Dacă se tot continuă seria de sofisme de la originea şi de pe traseul dosarelor fostei Secu, numai pentru a se proteja o clasă de nemernici, nu ne rămâne decât să desfiinţăm SRI. Ca membru UE, România poate foarte bine să existe şi fără servicii secrete. Cu atât mai raţional, cu cât, ofiţerii SRI sunt aroganţi, ineficienţi şi intens bugetivori. Demersul preşedintelui va fi pus în practică numai atunci când el va avea un control absolut asupra seviciilor secrete. Scoaterea dosarelor de la secret era necesară, dar din păcate, a fost imposibilă. În extirparea răului produs de societatea comunistă, sperăm cu toţii să nu fie prea târziu. În dreptul penal există o teorie, conform căreia, pedepsirea tardivă a unui vinovat nu-şi mai are rostul. Pentru asta sperăm să nu fie prea târziu, mai ales că am ajuns ultimii din Europa la această fază. Da, cred că demersul Preşedintelui Băsescu poate şi trebuie pus în practică. Mă bucur că în final s-a decis analizarea acestor dosare.
Mai bine mai târziu decât niciodată. Măcar aşa va înceta (sperăm) nesfârşitul joc al şantajului "cu dosarul". O nuanţă se cuvine totuşi să nu uităm: nu tot ce spunea Securitatea despre un om era şi adevarat sau relevant. Mai degrabă putem spune că Securitatea minţea din principiu. Nu ar fi de dorit ca pe această cale să ajungă în public informaţii despre viaţa intimă a politicienilor, informaţii obţinute "cu mijloace specifice" de Securitate. Este absolut esenţială pentru sănătatea societăţii facerea publică a celor care au făcut poliţie politică. Nu e vorba de răzbunare sau fanatism anti-nu-ştiu-cine, ci de rezolvarea unei situaţii de drept penal. Cei care au făcut poliţie politică sunt infractori care trebuie judecaţi ca atare. Cine ignoră suferinţa fizică şi morală cruntă la care au fost supuşi deţinuţii politici (într-un sens larg toată România era o închisoare politică între al doilea război mondial şi 1989), sau acela care a profitat cinic de aceste infracţiuni, acela probabil poate spune că nu e bine, că nu avem nevoie de judecarea acestor persoane. Publicarea acestor dosare nu are nici o legătură indispensabilă cu actuala funcţionare eficientă şi normală a serviciilor naţionale de informaţii. Sigur, să privim spre viitor, dar fără a face lumină în trecutul imediat nu putem vedea nici viitorul. Cine alege să fie slab în faţa propriului trecut naţional nu are viitor, are doar norocul ulciorului care merge un timp la apă. În plus, exprimarea unei decepţii semidocte faţă de actuala clasă politică este iarăşi inutilă şi chiar contraproductivă. Nimic nu ni se dă, deci nu are rost să ne plângem, nici să aruncăm vorbe de clacă, crezând că vom apărea mai deştepţi. În schimb, să urmărim cu luciditate ceea ce vrem, şi să acţionăm în consecinţă, fiecare în universul lui imediat: însănătoşirea societăţii. Actul de publicare a acestor dosare este un pas bun şi necesar în direcţia corectă. Ar fi de bun simţ, măcar în al 13-lea ceas... "Profilul" lor de dinainte influenţează deciziile lor, fie direct (efectele îndoctrinării), fie indirect (sunt şantajabili). Chiar şi simpla enumerare a lor şi tipul de colaborare (activ, semnat şi raportat doar lucruri inofensive, semnat fără să raporteze etc.) rezolvă ceva: nu poţi şantaja pe cineva cu ceea ce este deja ştiut de toţi! Iar falsul în declaraţii trebuie judecat după caz, cât mai nepărtinitor, deoarece declaraţia de necolaborator nu a fost identică din punctul de vedere formulare la toţi, astfel încât fiecare răspunde doar pentru ceea ce a declarat, exact cum a formulat. Una este omisiunea, alta este minciuna pe faţă... În felul ăsta nimeni nu va avea nimic valid de obiectat.
Mă tem că este prea târziu. Au trecut 16 ani şi nu s-a făcut nimic. Noi nu avem clasă politică, avem găşti şi bande de tâlhari, care în numele aşa-ziselor instituţii democratice ale statului, FURĂ VÂRTOS ACEST POPOR, parcă blestemat de Dumnezeu să nu mai iasă la liman. Toată lumea ştie că nu puteai accede spre vârful ierarhiei comuniste fără "avizul organelor Securităţii", aviz ce nu se acorda decât foarte rar celor care NU COLABORAU cu Secu'. Trebuie schimbată în primul rând Legea Electorală. Votul uninominal va discerne cu adevărat valorile politice şi va înlătura "papagalii comunisto-securişti", care nu se mai satură de furat. Niciodată nu e prea târziu pentru "scoaterea" dosarelor de securitate ale politicienilor. A venit se pare scadenţa! Nu se poate intra în UE cu "rufe murdare". Trebui spălate. În public! Acum! Cine se vrea om politic va intra în "maşina de spălat" a CNSAS. Viitorul parlament trebuie să fie curat. Fosta Siguranţă transformată în Securitate (odată cu venirea tancurilor sovietice ) a început războiul contra poporului român. "Distrugerile" sunt incalculabile pe parcursul câtorva generaţii, lăsând în urmă o dâra întunecată de km de arhivă. Delaţiunea a fost un fenomen de masă. Pe ea s-a sprijinit regimul comunist. Aceşti indivizi au facut RĂU neamului şi Ţării. Democraţia le dă o şansă nesperată. Să se retragă. Vin generaţii care au speranţa unei vieţi curate - fără dosare! Opinia publică, electoratul, doreşte să ştie de cine va fi reprezentat? Astfel încât scoaterea dosarelor devine obligatorie. Cât priveste punerea în practică, vom asista la opunerea din răsputeri a celor care au un trecut pătat. Va mai dura. Dar Securitatea trebuie să înţeleagă că a pierdut războiul cu democraţia.
Un serviciu secret fără informatori şi fără agenţi sub acoperire este orb, surd şi mut. Informatorii şi agenţii acoperiţi ai fostei Securităţi au fost în mod necesar preluaţi de SRI, care nu putea să apară din neant. Orice serviciu secret din lume îşi protejează informatorii şi agenţii, iar SRI nu a făcut şi nu va face vreodată excepţie. În acest domeniu atât de dur este vorba doar de eficienţă şi nu e loc de moralitate. Deci să nu ne facem iluzii că, după ce dosarele în cauză vor fi predate către arhiva CNSAS, se va face lumină mai mult decât este permis. De exemplu, se vor putea preda dosare "periate" (şi cartotecile pot fi refăcute, nu-i aşa?). Cel mult persoanele vizate vor putea fi manipulate mai uşor din cauza vulnerabilităţii lor sporite în faţa unor şantaje. În acest context, sunt de aşteptat mişcări surprinzătoare ale unor oameni politici, treceri bruşte dintr-o barcă în alta, etc. Iar peste 50 de ani... Categoric, demersul preşedintelui trebuie pus în aplicare, pentru a se termina cu această mocirlă în care ne bălăcim de 16 ani. Nu trebuie să uităm începutul. Serviciile secrete au avut un rol determinant în evenimentele din 1989. Nimic nefiresc în dorinţa acestora de a-şi conserva şi amplifica privilegiile prin aşezarea în toate centrele de putere de "persoane potrivite". Măsurile necesare nu au fost luate la timpul potrivit din cauza înapoierii politice şi culturale în care se aflau majoritatea românilor imediat după 1989. Se vede unde am ajuns: un circ politic şi mediatic continuu, în care se confruntă grupuri de interese care nu ţin seama de situaţia în care se află cetăţenii patriei şi care alimentează corupţia şi minciuna.
După 1989 handicapul major al României a fost lipsa unei clase politice alternative. Singurii politicieni cu experienţă (chiar dacă într-un context politic diferit) erau cei care au avut funcţii în statul totalitar. Este evident că o curăţire morală era necesară de la bun început. Problema este că acum, după ce o clasă politică – bună sau rea – a început a se închega în noul context politic, a o decima prin eliminarea celor cu un trecut pătat (şi mă tem că sunt mult prea mulţi "acolo sus") ar crea ceva foarte aproape de vid politic. Să ne imaginăm că mâine 35-40 % din politicienii actuali (şi nu cred că ei ar aparţine numai unui singur partid) ar trebui să părăsească viaţa politică la vârf. Ar trebui înlocuiţi imediat cu oameni mai curaţi. De unde? Mă îndoiesc că există o astfel de rezervă viabilă – adică politicieni experimentaţi - în vreunul din partidele actuale. Cred că soluţia ar fi una graduală: într-o primă fază ar trebui făcute publice numele tuturor celor care au făcut poliţie politică, fără a li se impune retragerea imediată din viaţa politică până la următoarele alegeri. Dacă îşi vor da singuri demisia, foarte bine. Are trebui apoi creat cadrul legal care să interzică acestor indivizi participarea la viaţa politică un număr substanţial de ani (legiferarea punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara). În urmãtoarea fază, CNSAS ar trebui să îşi facă datoria în cunoştinţă de cauză (adică având acces la toate documentele) şi atunci când politicieni noi îşi vor face apariţia pentru următoarele alegeri. În fine, ar trebui stabilită în mod legal o dată-limită dincolo de care chestiunea "epurării morale" nu va mai fi o chestiune legiferată; cu alte cuvinte o dată de intrare în normal. Pentru ca aşa ceva să meargă însă în România, cred că ar fi nevoie de un "proces al comunismului ca fenomen raţional", calm şi lipsit de obsesia vendetei. Un soi de catharsis naţional, asta cu atât mai mult cu cât România nu a avut în anii negri ai totalitarismului o adevărată rezistenţă intelectuală precum Polonia spre exemplu, un samizdat care să fi declanşat prin el însuşi procesul de decantare morală.
Cel mai important lucru este acela de a se face clar faptul că înţelegerea trecutului este o necesitate a prezentului şi a viitorului. Trebuie anihilaţi cei care pretind că trecutul trebuie dat uitării şi să construim viitorul fără a mai investiga trecutul. În felul acesta se perpetuează minciuna, frauda, nedreptatea şi toate
Eu cred sincer că această întrebare nu-şi are rostul! Cred că cei care vă citesc Online sunt oarecum miraţi, de această întrebare şi mai cred că în mintea noastră nu se mai pune problema dacă ar fi bine sau ar fi rău în a scoate adevărul la iveală, problema noastră, a cititorilor dvs. şi nu numai, e una vitală: când va avea loc marea demascare? Oare unii dintre noi mai apucă acest moment care s-a tot îndepărtat, încet, încet? Da domnilor, este vital pentru societatea românească ca aceşti "teatralişti" ai scenei cotidiene să fie trimişi în spatele cortinei...Au jucat destul piesa"ŢEAPA NAŢIONALĂ", domnilor e timpul EPURĂRII şi înlăturării celor care nu corespund din punct de vedere etic şi moral cu cerinţele noastre! Şi încă o problemă trebuie pusa astfel: nu dacă poate fi pusă în practică, ci este imperios necesar a se pune în practică, aşa domnul preşedinte ar da dovada de bunăvoinţă şi ne-ar mai lumina şi descreţi şi nouă frunţile! CRED CĂ A SOSIT MOMENTUL SĂ AFLĂM ŞI NOI, CINE AU FOST EI!!! Nu este decat o noua "zguduire" a unei corabii in care oile sunt pe cale sa se linisteasca. Este regretabil că în România erou zilei este spionul (scuzaţi, ofiţerul de informaţii). Cât despre spionii trecutului şi cei ai viitorului, care e diferenţa? Ce putem face? Să ne ghidăm viaţa după comunicate de presă?
Hotărârea CSAT nu este ilegală. Reacţia parlamentarilor era de aşteptat. Cantitatea de documente va fi însă sufocantă, iar numărul celor incriminaţi va fi prea mare pentru a rezolva ceva. Da, vom şti cine au fost "securiştii", dar nu ne vom alege cu nimic din asta. Se ştie deja că ţara merge prost din cauza "moştenirii". Concluzia va fi că majoritatea celor implicaţi vor fi în poziţii de decizie. Şi asta se ştia. Nimic nou. Era însa necesar şi acest pas. Sper să nu am dreptate şi să aibă un rezultat concret şi decisiv. Avantajul va fi al EU şi al "agenturilor străine" care probabil vor să ştie ce primesc în casa lor... Nu siguranţa naţională este motivul, ci şantajul politic. Astfel o nouă clasă socială s-a dezvoltat în perioada de după lovitura de stat din '89. Dosarele vor rămâne pretextul dedesubturilor unor afaceri, şi nu numai...Iar serviciile secrete deservesc cele mai obscure interese pecuniare. Da, adevărul trebuie sa stea in lumina, trebuie totdeauna să fie cineva care poate striga liber: "împaratul e gol", chiar dacă, poate, nu e luat în seamă. Ştim cu toţii că vor fi scoase la lumina doar unele dosare, sau doar părţi ale unor dosare. Ştim că de mult ceea ce a fost de distrus a fost distrus şi că jocurile politice se fac mult deasupra capetelor celor care merg să voteze. Cu toate astea, mai mult adevăr şi mai puţină mocirlă în viaţa publică nu pot fi decât benefice pentru cei care încă nu au decis să emigreze din România.
Părerea mea este că România este o ţară cu mult "circ". După 16 ani de la "revoluţie", nu văd nicio logică la tot "circul" ăsta politic. După 16 ani s-au gândit "mai marii ţării" să verifice dosarele??? Dacă se dorea să se afle adevărul în ţara asta plină de mocirlă se făcea imediat după 1990. Preşedintele ţării, parlamentarii ştiu foarte bine că în ţara asta este multă prostime şi rezultatul este numai un "circ". Din păcate, degeaba scriem, degeaba în ţara asta sunt foarte mulţi oameni deţtepţi şi cinstiţi, că ţara asta nu mai are remediu, cel puţin eu personal nu am să apuc să trăiesc într-o ţară democrată şi cât de cât corectă. Demersul preşedintelui Băsescu poate şi trebuie pus în practică, deşi sincer cred că va fi deosebit de complicat pentru ca cei ce ştiu bine că sunt pe "liste" vor lupta să-şi apere poziţia, prin orice mijloace. Este necesară scoaterea de la secret a acestor dosare, nu pentru a pedepsi pe cineva, ci pentru "a primeni aerul", pentru a "alege grâul de neghină" odată pentru totdeauna...Lucrurile amestecate duc la decizii amestecate...iar de aceasta, cred că toată societatea româneasca este epuizată.
Demersul preşedintelui Băsescu poate şi TREBUIE neapărat pus în practică cât mai rapid posibil. Evident că este necesară desecretizarea acestor dosare, începând cu dosarele parlamentarilor care au contestat aceasta decizie a CSAT. Până nu se va face public adevărul despre întreaga clasă politică românească nu se va putea construi o societate mai bună în România. A venit momentul adevărului. | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Nu există niciun turnător în PSD? Nici în PC, sau PD, sau PRM? Toţi care au trecut graniţa ţării au fost obligaţi să coopereze cu Securitatea. Alţii au făcut-o de bună voie. Despre aceştia nu vuieşte presa? De ce acest val de solicitări la CNSAS? De ce acei oameni care, în sfârşit fac ceva acolo, nu sunt lăsaţi să lucreze în mod organizat?
Arhivă