 | | | | | | | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Unirea Republicii Moldova cu România - o iluzie? | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Preşedintele Vladimir Voronin a respins orice variantă de reunificare a Republicii Moldova, fie şi în cadrul Uniunii Europene. Preşedintele Voronin a dat astfel o replică Preşedintelui Traian Băsescu, care avansase recent o astfel de propunere. Vladimir Voronin a spus că ideea este promovată în Republica Moldova de o "clică unionistă" care trebuie trasă la răspundere şi a vorbit de periaoda 1918 - 1940 drept "ocupaţie românească". Mai este reunificarea Republicii Moldova cu România posibilă? Cine are dreptate în această dispută: Vladimir Voronin sau Traian Băsescu? De ce nu se uneşte Luxemburg cu Franţa? Cred că mai degrabă se poate uni Prutul cu Nistrul, decât Republica Moldova cu România. Iar chestia cu Moldova că ar fi pământ românesc nu o recunoaşte nici ONU, aşa că ce să mai vorbim. Unirea este nu o iluzie, ci o imposibilitate. Dacă s-ar trece iar la comunism în ambele state, probabil că ar fi posibil, dar în actualele condiţii interesele sunt total divergente. România nu reuşeşte să asigure locuri de muncă cetăţenilor români, salariile sunt mizerabile comparativ cu UE, ce să mai vorbim. Ce ar putea oferi România Republicii Moldova poate oferi UE mult mai rentabil ... mai târziu, dar mai sigur şi fără pretenţii. Bineînţeles că unirea ar fi benefica pentru români, dar nu şi pentru actualii moldoveni. Retrocedându-se proprietăţile pe care le deţineau românii în Basarabia, actualii moldoveni ar cam rămâne fără acoperişuri. Îmi pare tare rău de Moldova, dar de am reuşi să stârpim "Mafia" noastră, că Slavă Domnului e destulă. Speram ca după adrearea României la UE, cele două ţări, Republica Moldova şi România să repete "figura" din 1859, când predecesorii noştri au găsit modalitatea de a realiza UNIREA peste capul cancelariilor apusene, punându-le în faţa faptului împlinit. Dar atunci S-A VRUT cu adevărat!... Lui Voronin nu-i convine ideea de unire, unde ar mai fi el atunci preşedinte?
La ora actuală, permeabilitatea graniţelor este aproape totală, rolul lor fiind din ce în ce mai mult decorativ. De aceea, cred că orice discuţie privind modificarea lor este fără sens. Este preferabil cred să vorbim de zone geografice, de necesitatea dezvoltării din punct de vedere economic, social, cultural al acestor zone şi din acest punct de vedere Romania şi Republica Moldova au aceleaşi interese, să se dezvolte. În mod normal, preşedinţii celor două ţări ar trebui să acţioneze în acest sens şi nu să facă tot felul de declaraţii, uneori periculoase, în ceea ce priveşte stabilitatea zonei. Cred că Preşedintele Traian Băsescu a fost neinspirat, iar Preşedintele Voronin neelegant, în orice caz ambii au fost total neconstructivi. Astfel de declaraţii trebuie lăsate în seama unor politicieni precum Vadim Tudor ori Smirnov. Este o greşeală a se compara situaţia României şi a Republicii Moldova cu cea a Germaniei, deoarece în primul caz a existat şi încă mai există un dezinteres complet din punct de vedere popular, pe când germanii au avut practic un sentiment al unificării foarte bine înradacinat. Or nu se poate pomeni despre un asemenea sentiment la noi, deoarece ne preocupă cu totul alte valori decât cele unioniste. Oricum, ar trebui să păstrăm dialogul cultural şi să lăsam timpul să decidă asupra acestui aspect. Bineînţeles că şi diplomaţia are un cuvânt greu de spus în această privinţă. Sunt de acord cu mulţi din concetăţenii mei, că Unirea este un vis foarte frumos, dar totuşi un vis...deocamdată. Iubesc limba mea română, o ador, şi îmi plac la nebunie declaraţiile lui Băsescu. Să nu-i fie cu bănat Dlui Băsescu, dar cred, nu este cazul să tensioneze spiritele, şi aşa încinse până la maximum. Sunt român şi punctum fără echivocuri, dar punerea cuţitului în coastă nimănui nu a adus foloase. Din păcate, bolşevicii iarăşi au sosit în Basarabia, dar acum şi mai rău, prin metode parcă democratice, şi, odată ce toată comunitatea internaţională a acceptat lucrurile aşa cum stau, ar fi de dorit politicienilor atât de la Bucureşti, cât şi de la Chişinău să fie mai temperaţi în declaraţii. Suntem pe această bucăţică de pământ un amalgam de oameni de cele mai diferite naþionalităţi, o mână de oameni nefericiţi, aruncaţi în gura unei fiare muribunde, dar încă foarte feroce. Este şi normal ca un fost general de interne cu studii ruseşti să nu accepte unirea cu "cel mai aprig duşman" al statului sovietic, "ocupanţi fascişti".
Basarabia (Rep.Moddova???) este o provincie a ţării noastre, cu o istorie tristă. Pământ bogat, disputat de imperiul ţarist şi otoman, vândut în sec.XX imperiului sovietic cu "binecuvantarea" Reichului nazist prin pactul Ribbentrop-Molotov. Dupe 1989 s-a declarat "independenţa". Primul care s-a grabit să recunoască aceasta a fost Ion Iliescu, Preşedintele României la vremea aceea. Cum să recunoşti că mâna ta este independentă şi face ce vrea ea? În mandatul urmator de Preşedinte d-l Constantinescu încheie tratat cu Ucraina, care stabileşte printre altele că nordul Bucovinei, Herţa şi sudul Basarabiei aparţin acesteia şi că nu avem pretenţii teritoriale. Acum putem pune întrebarea: mai este posibila reunificarea? Întrebarea este (devine) retorică, iar D-l Preşedinte Băsescu a încercat să atragă atenţia cancelariilor occidentale că România va intra ciuntită în UE la 01-01-2007. Fac parte din "clica unionistă" despre care spune domnul Preşedinte Voronin că ar trebui "trasă la răspundere". Pe bunicii mei nu i-au "ocupat românii în 1918", ei îmi vorbeau cu mândrie despre România Regală şi că erau cetăţeni ai României. Astăzi, statul condus de Voronin îmi încalcă dreptul de a mă numi româncă, prin legile care se aplică la eliberarea paşapoartelor în Republica Moldova, aşa cum au fost încălcate drepturile românilor şi în perioada sovietică. Nu ştiu dacă reunificarea Republicii Moldova cu România e posibilă tocmai acum, dar cred că regimul lui Voronin ar trebui forţat să respecte, cel puţin, drepturile omului în "ţărişoara" sa. Sau să demisioneze, dacă nu se pricepe să guverneze în mod democratic. Subiectul reunificării cu România a fost şi este de actualitate, atâta timp cât statutul Republicii Moldova rămâne cel al unui "land al mafioţilor", care guvernează printr-o "clică" ignorantă, de talia lui Tarlev, Ostapciuc, Stepaniuc sau Voronin. Apropo, la fel de imperios necesară e ieşirea Republicii Moldova din fantomatica CSI. Sper ca Voronin să ajugă să înţeleagă aceste lucruri, pe care le înţeleg până şi copiii în Basarabia. În cazul Basarabiei, a trecutului ei etnic şi teritorial, istoria consemnează suficient de clar originile şi apartenenţa de neam a locuitorilor de astăzi ai Republicii Moldova. Este surprinzător cum oameni ajunşi în funcţii înalte renunţă la raţiune, instruire şi evidenţe în intenţia unor câştiguri personale sau de grup, în detrimentul opţiunii libere de selecţie a majorităţii. Este un anacronism şi o mentalitate primitivistă rătăcită în civilizaţie şi legitimitate. Gestul spontan al Preşedintelui Băsescu este unul meritoriu şi de ...pionierat al unui lider român la scenă deschisă, deşi neoficial. Şi sunt convins că nu a fost urmarea unui politicianism populist, ci o exprimare a năzuinţei de veacuri ale românilor vaduviţi de fraţii lor. Momentul actual în care s-a lansat ideea este dificil, atât datorită unor realităţi politice recente, cât şi a unor sfere de interes, mai mult sau mai puţin ...particulare şi egoiste. O soluţie de identificare a unor eventuale posbilităţi de reunificare a "casei comune" ar fi organizarea de referendumuri pe ambele maluri. Cred, rezultatele ar fi mai concludente şi ţintite decât în cazul unor alegeri politice, de parlamentari sau preşedinţi. Ar trebui să existe această deschidere şi voinţa de a da posibilitate popoarelor noastre surori de a decide ...partajul sau renunţarea la ...divorţ.
In 1918, datorită revoluţiei bolşevice, clasa conducîatoare basarabeanăa s-a salvat de la pieire cerând şi obţinând unirea cu România. Nu exclud că o bună parte dintre basarabeni şi-ar fi dorit rămânerea în cadrul Rusiei datorită propagandei bolşevice binecunoscute. Dupa 1989 Republica Moldova s-ar fi putut uni din nou cu ţara, podul de flori a dovedit-o, dar la conducerea ţării nu se mai aflau Regele Ferdinand şi Regina Maria ci Iliescu cu...minerii. Cum să te uneşti în asemenea situaţie? Momentul prielnic a trecut! Ce ar fi avut de câştigat un Snegur sau Lucinschi în urma unei presupuse uniri? Nimic. În loc să fie şefi de stat(chiar dacă statul e cam mititel), primiţi cu fastul rangului la Kremlin, Casa Albă sau Paris cu garda de onoare, ar fi putut fi primiţi în audienţă la cine ştie ce minister din Bucureşti cu PORTAR (fără onoare). Desprinderea Republicii Moldova de URSS S-A FĂCUT PAŞNIC. Partidul Comuniştilor a rămas la putere. Unirea cu România ar însemna pentru aceştia pierderea puterii! Şi puterea e dulce ca mierea, se luptă pentru a o cuceri cu armele, cu votul sau cu ajutor străin. Nu contează cum, putere să fie! Cu toată îndârjirea lui Ion Iliescu, în România comuniştii nu mai sunt la putere şi, sper, pentru toteauna. În locul unirii, Voronin preferă puterea şi cât timp în Basarabia va fi VORONIN cu comuniştii lui, unirea nu se va face oricât ar vorbi Băsescu despre unire. După umila mea părere, unirea se va putea face în condiţiile aderării României la UE şi pentru populaţia de rând ar începe o perioadă de prosperitate. Prosperitatea ar fi urmată de o dorinţă generală de unire. În acest caz am putea spera că Ion Iliescu, Mircea Snegur, Petru Lucinschi, Voronin şi alţii mai neînsemnaţi să intre în istoria neamului pe locurile ce le merităa, în nici un caz de onoare. Îi întreb pe partizanii Unirii României cu Republica Moldova dacă o astfel de acţiune este acceptabilă pentru Uniunea Europeană, care urmează să primească în rândurile ei România şi care este un organism supranaţional. Nu înţeleg de ce ar accepta UE o astfel de "scamatorie", când Republica Moldova nu are nici măcar statutul de candidat şi nu are nici cea mai mică şansă de aderare în viitorul previzibil. Dacă nu sunteţi convinşi, citiţi ce scrie liderul Partidului Popular Creştin Democrat, Iurie Roşca, într-un interviu la BBC: "De dragul adevărului, trebuie să menţionăm, însă, că figurile de stil, formulate cu maximă dragoste de către preşedintele Băsescu, referitoare la o posibilă sincronizare a procesului de aderare la UE a României şi Republicii Moldova nu tocmai cadrează cu criteriile de aderare la această organizaţie continentală, pentru că se cunoaşte prea bine faptul că Republica Moldova are încă de rezolvat o multitudine de probleme de ordin instituţional, legislativ, economic şi de alt gen, ca să răspundă acestor rigori, ţara noastră fiind şi monitorizată de Consiliul Europei la capitolul instituţii democratice şi respectarea drepturilor fundamentale ale omului, plus problema diferendului transnistrean, toate laolaltă făcând imposibilă aderarea rapidă a ţării noastre la UE. Cu atât mai mult, cu cât, se ştie foarte bine, că Bruxelles-ul oficial de fiecare dată spune: „Nu cereţi să vă spunem dacă vă luăm vreodată sau nu în familia noastră de elită, că s-ar putea ca răspunsul negativ să vă descurajeze prea mult”. Prin urmare, înţelept este să avansăm, pas cu pas, spere integrarea în UE, să ne facem temele, să ne facem reformele şi după aceea să avem pretenţia că întrunim condiţiile minime pentru a accede în această organizaţie continentală a ţărilor prospere, stabile şi democratice ale Europei".
Vă rog să mă scuzaţi dacă voi fi cinic, dar nu vreau să jignesc pe nimeni. Mie îmi este indiferent dacă va avea loc sau nu unirea cu România. Consider că unirea/evitarea unirii nu este un subiect de discuţie potrivit, în realitatea de azi, iar referirea la perioadele 1918-1940, 1940-1991 o consider irelevantă. Cu toate că suntem fraţi şi avem aceeaşi limbă, avem voie să avem statul nostru separat aşa cum există Germania, Austria, Belgia, Olanda, Elveţia etc. Este mai important să păstrăm şi să dezvoltăm relaţii calde frăţeşti dintre noi, să ridicam nivelul de trai (să nu umblăm prin lume după lucru), să întărim democraţia în ambele state. Că doar şi fraţii locuiesc în case diferite, nu-i aşa? Dar am putea aborda subiectul şi altfel, am putea cere revenirea la hotarele Moldovei lui Ştefan cel Mare (doar a fost şi aceasta o realitate istorică) ar fi de acord domnul Băsescu cu aşa ceva? Aprofundându-se mai tare în istorie îmi apar şi alte câteva întrebări: cu ce ocupaţia romană a fost mai bună decât ocupatia sovietică? Ce a au lasat românii din limbă şi cultura dacă? Totuşi "...Purtăm cu fală un nume/Triumfător în lupte/Un nume de Traian..." Ce ar fi răspuns la asta Decebal? Ocupaţia sovietică a avut şi rezultate pozitive, basarabenii nu ar putea să "poarte triumfătorul nume de Iosif"? Ce este într-adevăr necesar acum, este respectarea normelor de drept internaţional, în primul rând, pentru evenimentele din 1992, Federaţia Rusă urmează a fi recunoscută ca stat agresor faţă de Republica Moldova (în unele episoade ale acelui conflict, inamicii forţelor armate ale Moldovei au purtat însemnele de stat ale Federaţiei Ruse, nemaivorbind de dotarea separatiştilor nistreni cu tehnica blindată, artilerie, armament şi muniţii), sancţionarea acesteia, retragerea militarilor ruşi din acea zonă, transferarea armamentului aflat pe teritoriul legal al Republicii Moldova în patrimoniul acesteia din urmă, tragerea vinovaţilor la răspundere penală, abia apoi va fi timp pentru discuţie despre posibila Unire. Am fost foarte surprinsă de propunearea lui Băsescu. Oare când s-a interesat dl.Preşedinte ultima oară în ce dezastru economic se află Moldova şi câţi dintre cetăţenii ei sunt hoţi, falsificatori de cărţi de credit şi cuţitari? Mi-e ruşine să recunosc că vorbim aceeaşi limbă cu moldovenii de peste Prut. Şi asta nu din snobism dar, din faptul că nu am cunoscut nici un moldovean care să spună cu mâna pe suflet că e român. Din contră, am cunoscut moldoveni care, înainte de a şti că eu sunt româncă, s-au introdus ca cetăţeni ruşi!! Cum putem propune unificarea cu o ţară care nu se simte de provenienţă română şi a cărui popor vorbeşte limba română, dar o numesc limbă "moldovenească". Săracul Ştefan cel Mare, s-ar întoarce în mormânt dacă ar şti. Iar, pe de altă parte, ne chinuim de atâta timp să facem faţă cerinţelor Uniunii Europene de a fi pe linia lor de plutire economic, social, legislativ, etc. Unde am ajunge dacă, pe lângă milioanele de amărâţi din Romania mai punem câteva milioane de şi mai amarâţi din Republica Moldova. Unirea Moldovei cu România, un vis frumos, dar ... un vis. Ceea ce mă frapează este că multe dintre mesajele postate pe Forum nu fac decât să reflecte „moftul românului”, atât de bine definit de Caragiale. Credincioşi obiceiului balcanic de a formula opinii pretenţioase şi de a ne da interesanţi fără a spune de fapt nimic concret, sau de a sta pe margine comentând şi văicărindu-ne ca nişte mironosiţe intelectuale şi neputincioase, n-am avut tăria să ne revenim măcar pentru o clipă şi să devenim conştienţi în faţa unui subiect de o importanţă magistrală, cu totul excepţională, cum este acela al Reunificării. Dar este timpul ca, măcar în ceea ce priveşte Unirea, să încetăm a ne mai eschiva lamentabil şi să începem să formăm cu toţii o voce comună, unanimă, categoric favorabilă. Fără acest acord unanim, fără această solidaritate şi "unire" a punctului de vedere, România nu îşi poate afirma puternic şi coerent viziunea pro-unionistã. Mai mult ca niciodatã, indiferent de contextul dictat de realitatea imediată, trebuie să ne ridicăm şi să spunem cu toţii un DA fără echivoc, cu gândul la viitor şi la eternitate, lăsând deoparte comentariile meschine şi fără rost constructiv. Avem datoria morală şi istorică, atât faţă de noi înşine, cât mai ales faţă de cei care vor veni după noi, să rămânem verticali şi neînduplecaţi în chestiunea basarabeană, cu atât mai mult cu cât astăzi nu se mai pune problema vreunei jertfe, în afara aceleia de a avea coloană vertebrală, ceea ce pentru unii chiar este un sacrificiu. Mă lasă rece unirea cu Republica Moldova. Nu ţin să trăiesc într-o ţară mai mare, ci în una mai eficientă, mai civilizată, nedominată de primitivism. Dacă unirea cu această ţară care este trup din trupul Ţării Româneşti ne-ar face mai puternici în luptă cu primitivismul, atunci aş milita cu toată fiinţa pentru ea. Cât timp România, prin autorităţile de stat nu se implică în susţinerea românilor din Transnistria, a celor Ucraina (nordul Bucovinei, sudul Basarabiei şi nordul Maramureşului istoric) şi estul Serbiei - Valea Timocului, putem să emitem "glume" de genul unirea cu Republica Moldova? Preşedintele Băsescu a făcut o demonstraţie de populism ieftin în faţă unor copii care suferă ştiind că sunt români dar nu mai au voie sa spună asta, iar şcoala le este în anumite instituţii refuzata în limba română. Voronin nu a făcut nimic mai mult decât să confirme opţiunea pentru poziţia pe care o ocupă şi aplecarea pro-rusă. Voronin nu face nici măcar un gest minor pentru protejarea românilor din Tiraspol sau din Transnistria. Ce să aşteptăm atunci? Acolo minimele drepturi şi libertăţi sunt încălcate fără ca cineva, autoritate de stat sau europeană, să intervină. Preşedintele Voronin sigur a dat o replică astăzi, mâine el n-o să mai fie preşedinte şi va veni altul poate cu alte replici. Este stupid să crezi că la un referendum românii vor spune NU unificării! Acest referendum trebuia făcut înainte de declaraţiile mult prea directe ale Preşedintelui Băsescu. Probabil cineva a sugerat că este oportună deschiderea acestui subiect, a greşit de-a binelea...
Consider că în actuala conjunctură internaţională a sosit momentul de a recupera timpul pierdut şi de a câştiga pământul românesc, şi ca urmare a ratării contextului favorabil de unificare din 1991. De asemenea, diplomaţia românească ar trebui să facă mari sacrificii şi eforturi în acest sens. În Moldova, libertatea de exprimare este aproape inexistentă, iar faptul că îmi pot face cunoscută opinia pe forumul BBC, mă face să cred că într-o zi va fi spulberată minciuna şi pe aceste meleaguri. Voronin spune nişte prostii pe care nici el uneori nu le crede, însă vorbeşte omul sovietic din el. Să nu uităm că el este cel care a luptat peste 20 de ani în miliţia sovietică împotriva poporului român sovietizat, el a fost cel care a ordonat ca toţi cei care protestau în anii 1989 - 1990 în Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru reunificare să fie alungaţi cu forţa. Şi acum îmi stă în minte o secvenţă de la televizor cum un miliţian o loveşte cu bâta pe o doamnă ce ţinea un copil de doar câteva luni strâns la piept. Voronin milita în 2001 pentru o uniune cu Rusia şi Belarus, nu una cu România sau Uniunea Europeană. Văzând că conflictul transnistrean nu va fi rezolvat, deoarece Rusia consideră încă Moldova gubernie rusească, iar faptul că la vest de Prut a ajuns alianţa nord-atlantică îi îngrijorează enorm. Astfel au schimbat strategia la fel ca şi la Kiev, încercând să mimeze democraţia şi voinţa de a adera la Uniunea Europeană. Declaraţia Preşedintelui României, vine exact la momentul potrivit, mai devreme nici nu era posibil. România trebuia să-şi reaşeze poziţia în cadrul NATO, iar după ce în iunie s-a confirmat clar data de aderare a Romaniei la 1 ianuarie 2007, cu exact o jumătate de an înainte, la 1 iulie 2006, Băsescu spune lucrurilor pe nume, noi am propus, ei au respins. E limpede că acest lucru nu se face peste noapte, dar s-a demonstrat că nu există nici cea mai mică dorinţă de a îmbrăţişa valorile europene. Iurie Roşca, liderul numit proromân timp de 15 ani în Moldova, a intrat într-o eroare totală crezând că Voronin s-a schimbat, repet, mimând această politică de apropiere de UE. E cam ridicol acum domnia sa, care a pierdut cei mai frumoşi ani din viaţă luptând pentru reunificare să ne spună acum că nu e cazul. O spun ca o simpatizantă a sa pănă acum câteva ore. Mesajul Preşedintelui Băsescu va face sigur istorie şi el mai demonstrează ceva, că cei care au coordonat politica românească până în prezent în relaţia cu Basarabia au fost orbi, ori intenţionat, ori nu şi-au dat interesul să democratizeze românii de aici, lăsându-i pradă comunismului.
Propunerea de unificare este ceva patriotic şi firesc pentru un Preşedinte al României. În clipa de faţă şi cu o "clică de comunişti ex-sovietici" la conducerea Republicii Moldova mă face să cred că propunerea unionistă este o iluzie. Poate în viitor putem fi mai optimişti în această problema şi viitorii lideri basarabeni nu vor mai fi îngroziţi şi speriaţi de o nouă "ocupaţie românească". Când vorbim de Marea Unire ar trebui să recunoaştem că meritele noastre se rezumă numai la faptul de a fi exploatat oportunitatea unui curent politic universal. Istoria ne-a dovedit după foarte scurt timp că nu a fost suficient. Pentru a fi temeinică şi definitivă, ar trebui să fie consecinţa unei filozofii şi acţiuni politice proprii, de valoare universală, care aglutinează energiile şi conştiinţele indivizilor, de genul celor iniţiate de popoare care au făcut istorie. Altminteri, ne vom rezuma la vânarea de oportunităţi subminate constant de mediocritatea, veleitarismul sau reaua intenţie a unora sau altora. Numai o politică având la bază un adevăr universal poate genera credinţa, abnegaţia şi sacrificiul marilor înfăptuiri. Tovarăşul Voronin Vladimir (ca Ilici Lenin) cred că nu ştie că slavii au ajuns pe acele meleaguri după urmaşii lui Traian şi Decebal, a căror limbă o vorbeşte!!! Oricum, Istoria are cursul ei, chiar dacă asta nu o să-i placă Tovarăşului Vladimir Voronin... Totul e o chestiune de TIMP.
Iluzie nu aş crede că este, dar la momentul actual nici realist nu aş spune că este. Din păcate, "deromânizarea" dincolo de Prut a fost extrem de eficace. Basarabenii sunt confuzi în privinţa identităţii naţionale şi sunt "conduşi spre confuzie". România a făcut şi unele greşeli în Basarabia, în perioada interbelică(mă refer cam la acelaşi fenomen care se petrece în Bucureşti cu "măi moldoveanule!") ; am vorbit cu intelectuali basarabeni şi am fost surprins să constat acest resentiment. Unificarea este posibilă doar într-un viitor îndepărtat şi va fi economic determinată, mai mult decât de identitatea naţională. Poate, cam peste vreo 20 de ani. Pe lista numeroaselor gafe diplomatice ale lui Băsescu, s-a regăsit şi aceasta cu unirea cu Republica Moldova, ca să nu creadă celebra-i Axă că nu se uită şi spre est. Atât timp cât Transnistria este fief al Rusiei, această unire e imposibilă. Cât despre "ocupaţia românească" menţionată de Voronin, cred că Ştefan cel Mare a plecat deja de la Putna să-i aducă aminte preşedintelui moldovean câte ceva despre istoria românilor. Propunerea Preşedintelui Băsescu este un act care, dacă nu încearcă o reparaţie istorică, încearcă să creeze un viitor în această privinţă. Din păcate, în această problemă istoria s-a oprit la deciziile luate de Stalin de-a lungul timpului. Rusia nu a recunoscut niciodată în sec.XX apartenenţa Basarabiei la statul român. În negocierile de la Riga din 1931, în notele ultimative din 26-28 iunie 1940 precum şi în Convenţia de Armistitiu din 12 septembrie 1944, Rusia şi-a impus punctul de vedere în problema teritoriului dintre Prut şi Nistru. Este greu de crezut că evenimentele actuale aşa cum se reflectă ele pe plan intern şi internaţional pot fi o bază de plecare pentru schimbări în statutul vecinului de dincolo de Prut. Nici în cazul căderii zidului Berlinului lucrurile nu au fost determinate pe plan intern, de către cei care se aflau de o parte sau de alta. Semnalul a venit de la un cu totul alt nivel şi care aminteşte mai repede de o decizie peste capul popoarelor cu avantajul însă că a fost înţeleaptă. Dar momentul politic - acţiunea Preşedintelui Băsescu - trebuie punctat ca fapt, pentru că el vine dintr-o premisă cu adânci rădăcini istorice. Cât despre declaraţia Preşedintelui Vladimir Voronin, ea nu face decât să confirme poziţia tradiţională a Moscovei în această problemă.
Consider că reunificarea este posibilă, prin referendum. Dar referendumul trebuie facut în cunoştinţă de cauză, deci oamenii ar trebui informaţi corect. Conducerea Republicii Moldova are interesele ei, separat de cele ai populatie şi nimănui nu-i păsa de şomaj şi celelalte probleme economice şi sociale. Conducerea face jocul dupa bunul său plac. Iar o eventuală unire cu România i-ar priva de la acest "joc", deci, Republica Moldova în continuare va suferi de pe urma dorinţei de putere a "Elitei". Teoretic nu se poate exclude posibilitatea unirii. Cum se va efectua? Este importantă răbdarea, realismul şi prudenţa. Primul pas ar putea fi integrarea europeană a celor două state. Mai întâi Chişinăul trebuie să se apropie de Uniunea Europeană şi apoi de Bucureşti. Teoretic este posibil aproape orice, inclusiv reunificarea Republicii Moldova cu România. Această unificare cred că ar fi posibilă numai pe cale deomocratică, prin organizarea de referendum atât în Romania cât şi în Republica Moldova. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Lui Voronin nu-i convine ideea de unire, unde ar mai fi el atunci preşedinte?
Arhivă