|
Demisia vicepremierului Copos | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Vicepremierul George Copos a demisionat din guvern, în semn de protest faţă de schimbările la Codul fiscal trimise de cabinetul Tăriceanu Parlamentului spre dezbatere. Numit din partea Partidului Conservator, George Copos este unul dintre cei mai bogaţi oameni de faceri din România şi este cercetat de Departamentul Naţional Anticorupţie pentru unele afaceri cu Loteria Naţională. Este retragerea sa un gest principial sau un răspuns întârziat la solicitările de demisie lansate mai de mult? Va rămâne Partidul Conservator la guvernare, chiar în condiţiile menţinerii propunerilor conţinute în proiectul de Cod Fiscal? Dacă şi maestrul Copos şi-a dat demisia din motive principiale, aşteptăm cu nerăbdare demisii mai răsunătoare, cum ar fi demisia redacţiei de la Academia Caţavencu. Modificările codului fiscal sunt o găselniţă pentru a-şi justifica retragerea lipsită de onoare, adevăratul motiv fiind problemele cu justiţia. Cred că un individ agramat precum Copos, incapabil să spună zece vorbe fără să le citească de pe o hârtie, nu avea ce căuta în guvern. Vicepremierul Copos a făcut un serviciu Guvernului României: l-a scăpat de un membru incomod, inutil şi pe deasupra şi cercetat de DNA. Deci, bravo domnule Copos că aţi demisonat! Mai bine mai târziu decât niciodată. Demisia domnului Copos se înscrie in stilistica partidului pe care l-a reprezentat, aceea a formelor fără fond. Un partid care nu reprezintă pe nimeni, care agită o agenda retorică şi populistă, destinată unui segment economic aproape inexistent sau cel mult trăind la marginea eficienţei şi legalităţii şi unui electorat ameţit de saracie. Motivarea demisiei lui George Copos are acelaşi caracter futil ca mai toată prestaţia d-sale şi a partidului. Să invoci un asemenea motiv când presa vehiculează de luni de zile existenţa unui dosar la DNA înseamna să-i faci proşti în faţă pe concetăţeni! Noi însă, cunoscându-l pe d-l Copos, nu ne supărăm! Acest utecist întârziat nu mai are nici un haz. Patron al unui club celebru de fotbal pe care l-a folosit doar ca pe o afacere (deşi clubul cu pricina este un hobby sentimental al multor români) George Copos se dă democrat, zice că n-a mâncat usturoi şi că nici gura nu-i miroase. Ca să-şi acopere averea a sărit în barca Partidului Conservator (au conservat comunismul). La guvern a jucat rolul copilului răzgâiat care la primul moft îşi ia jucăriile şi pleacă. Drum bun la DNA, domnule Copos. Demisia lui Copos: nimic mai mult decât o simplă fiţă, un trist, pe cât de banal, moft. Da, da, un moft de moftangiu, care departe de a impresiona pe cineva, se va întoarce ca un bumerang nord-dunărean împotriva autorului său, expunându-l încă o dată ridicolului. Şi asta pentru că nu-i altceva decât un biet caragialesc moft românesc, de zece bani "numerul". | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||